DUMITRU DIACOV. Un politician de cursă lungă

În 2007, liderul Partidului Democrat şi-a confirmat reputaţia de politician abil, cu un puternic reflex „de felină” care niciodată nu cade în gol luat prin surprindere şi face uz de lamele ascuţite doar atunci când se simte în pericol, în restul timpului „torcând” foarte paşnic. Dumitru Diacov a reuşit nu doar să evite colapsul (ce-ar fi putut fi inevitabil după „divorţul” de Vladimir Filat), dar, treptat, a recuperat câteva bastioane importante, dovadă fiind ratingul important al formaţiunii care se arăta a fi „decimată” cu numai câteva luni în urmă.   

Dincolo de elementul spectaculos al „reglării (domestice) de conturi”, duelul Diacov-Filat de pe paginile ziarelor a readus în discuţie  problema succesiunii în vârfurile politice. Spre deosebire de alţi fruntaşi, care nu-şi pot stăpâni furia ori de câte ori cineva le bate şaua, Diacov a ştiut să gestioneze cu un calm aproape olimpic scandalul. Fără îndoială, siguranţa i-au alimentat-o şi rezultatele generale din scrutinul local. Formaţiunea sa practic şi-a dublat ratingul (de la 5% la circa 10%), devenind a treia ca pondere în republică (după PCRM şi AMN). Analiştii care încearcă să împartă procentual „plăcinta succesului” ajung la concluzia că lui Vladimir Filat, totuşi, îi aparţine doar felia din capitală, restul fiind atribuit lui Dumitru Diacov. Cert este că ambii au rămas în câştig. Ceea ce i-a determinat pe unii experţi marcaţi de spioniţă să lanseze presupunerea că ar fi pusă la cale cu premeditare o stratagemă astfel încât toate nuanţele centrului politic – spre stânga, dar şi spre dreapta – să fie ocupate, pentru ca nici un intrus să nu mai aibă ispite.

Oricum, Dumitru Diacov şi-a revenit relativ rapid din „knock-down”, aplicând o lovitură de maestru graţie asocierii cu social-liberalii, mai întâi la nivel de fracţiuni parlamentare, urmată apoi de promisiunea de a realiza joncţiunea la nivelul formaţiunilor politice. Liderul PD a folosit de o manieră perspicace această manevră pentru a demonstra că zvonurile despre dezmembrarea formaţiunii nu au temei şi că PD continuă să fie o umbrelă perfectă. Chiar dacă va trebui să împartă de acum încolo ambarcaţiunea cu tovarăşi de drum alteori prea radicali şi nerăbdători. Promisiunea că repartizarea portofoliilor şi designarea noului brand politic nu va conduce la tradiţionale ciorovăieli  parapolitice, dovedeşte înţelepciunea liderilor angajaţi în procesul de unificare, sau, eventual, pragmatismul care îi ajută să evite perpetuarea ambiţiilor sinucigaşe.   

Dumitru Diacov a demonstrat o dată în plus că neplăcerile cauzate de un „divorţ” dispar atunci când se anunţă un nou „mariaj”. Iar „mariajul” cu social-liberalii se arată a fi unul de durată.           

Chiar dacă aceste intenţii nu vor fi realizate, oricum PD are şanse sigure de a rămâne una dintre formaţiunile politice relevante din Moldova, cu posibilităţi reale de a reveni în Parlament după  următorul scrutin parlamentar. Aceste şanse, ce-i drept la limită, le-au certificat şi sondajele de toamnă, care, vorba aia, încurajează, dar în traistă nu au cum să pună.