CHIRIL LUCINSCHI. Businessman, sportiv, filantrop

Deşi este fiul ex-preşedintelui republicii, niciodată nu a căutat  să profite de aceasta, preferând să-şi croiască singur drum în viaţă.  Este tipul de om despre care se spune că unde pune el mâna pune şi Dumnezeu mila. De aceea, reuşeşte să se impună pe toate planurile – şi în business, şi în familie, şi în sport.

Despre Chiril Lucinschi nu se ştiu prea multe lucruri, deşi el niciodată nu a făcut o taină din viaţa sa şi activităţile pe care le desfăşoară. Dimpotrivă. E o persoană extravertită şi directă. Misterul care îl înconjoară este mai curând emanat de mitul generat de tatăl său, Petru Lucinschi, cel de-al doilea preşedinte al Republicii Moldova. Iată de ce, de oricâtă transparenţă ar da dovadă cel dintâi, vălul legendar care îl acoperă, vrând-nevrând, pe cel de-al doilea, dă senzaţia unei enigme.

În realitate, însă, oricine ar dori să afle mai multe despre viaţa sa publică, poate face asta fără mari probleme. Chiril Lucinschi e un personaj abordabil care nu fuge de ziarişti. Oferă interviuri, nu-şi ascunde părerile asupra unor probleme de interes general. Nu sare, însă, niciodată peste cal. Are în toate simţul măsurii. De aceea, deschiderea sa spre lume nu se întinde, desigur, până în pânzele albe. Are nişte limite. Îşi apără dreptul la intimitate. Nu oferă motive să i se spele rufele casei în public. Familia este pentru el valoarea cea mai scumpă cu putinţă. Aici nu-i loc de compromisuri. Chiril Lucinschi e un bun familist.

De meserie este diplomat. A absolvit Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova. E şi în vorbă diplomat. Nu a avut, însă, gust pentru această profesie. Poate tocmai pentru că este o fire descătuşată. De aceea, la începuturi, a preferat să se ocupe de sport, apoi de business.

Mulţi nu l-au înţeles. Lumea care îl cunoştea îndeaproape era nedumerită, întrebându-se de ce nu profită de poziţia tatălui pentru a face o carieră de diplomat. Numai că el a ţinut cu dinţii să se bazeze doar pe priceperea şi cunoştinţele sale. Un teren favorabil pentru a reuşi de unul singur i-au părut afacerile. Şi-a făcut, fără sprijinul cuiva, şi strategia managerială, şi echipa cu care a pornit la drum. Cu aceasta din urmă s-a afirmat pe piaţă. La ora actuală este preşedintele Consiliului de directori al “Analitic Media Grup” S.A. şi e implicat în gestionarea directă a două dintre cele mai de succes televiziuni - „TV7” şi „THT Bravo”. Apropo, niciodată nu a privit la afacerile sale media ca la nişte posibile pârghii politice. Destui în locul său ar fi fost tentaţi să se apuce să tragă sforile politice prin presă.                          

Chiril Lucinschi s-a ocupat doar de ceea ce i-a plăcut şi s-a însoţit doar cu persoanele cu care putea comunica şi găsi limbaj comun. Nu a ţinut companie cuiva de dragul unor profituri. Vine să dovedească acest lucru „cariera” sa sportivă. A jucat o vreme baschet la nivel profesionist – în Liga superioară a Rusiei. Unii făceau glume pe această temă, spunând că Lucinschi junior era pur şi simplu obligat să practice baschetul din cauza staturii sale de peste doi metri. El a jucat, însă, din plăcere şi pasiune. În orice caz, nu pentru bani, deoarece, de exemplu, diplomaţia i-ar fi adus, în ultimă instanţă, câştiguri mai mari.

După ce a pus „adidaşii” în cuier, Chiril Lucinschi a revenit la Chişinău în 1999-2000. A condus o perioadă scurtă de timp Agenţia de stat pentru atragerea investiţiilor, după care a revenit la marea sa dragoste – sportul. Însă, de data aceasta, nu în calitate de sportiv, ci de preşedinte al Federaţiei Naţionale de Baschet. A fost şi vicepreşedinte al Comitetului Naţional Olimpic. Susţine şi acum activ mişcarea olimpică din Republica Moldova.

Rodul activităţii sale filantropice este Fundaţia „Europa Liberă – Moldova”. Când vine vorba de acte de caritate, devine mai discret ca de obicei. Nu-i place să-şi facă publicitate pe seama acţiunilor sale de binefacere.  Chiril Lucinschi îşi trăieşte viaţa pe cont propriu. Deciziile îi aparţin în totalitate. Dar şi succesele, laolaltă cu posibilele înfrângeri. Pentru că viaţa, chit că-i a fiului preşedintelui, e complexă şi plină de imprevizibil. După noapte vine zi şi viceversa. Şi el trece prin ea cu luciditatea unui om care crede în propriul destin, pentru că şi-l face singur.