VEACESLAV IORDAN. Puterea de sacrificiu

Are putere de sacrificiu – a renunţat la un post foarte important la Calea Ferată ca să-şi bage capul în maşinăria municipală, unde interesele sunt de multe ori divergente, iar spiritele – agitate... Nu este membru al partidului de guvernământ. Niciodată,  de fapt, nu s-a implicat în politică. Poate tocmai de asta în culisele puterii este supranumit „cadru national”. La potenţialul lui, bănuim că în cabinetul de viceprimar s-ar putea să nu-i ajungă aer şi teren de acţiune. Este, însă, tânăr şi cariera lui abia de acum încolo poate fi fulminantă.

Numărul 13 i-a purtat noroc
De nouă luni şi un pic, deţine postul de viceprimar. Patronează activitatea Direcţiei generale transport public şi căi de comunicaţie a Direcţiei municipale telecomunicaţii Chişinău, Direcţiei generale locativ-comunală şi amenajare.

Coordonează activitatea domeniilor vitale ale capitalei – cele două centrale electrice, „Chişinău-Gaz”, Reţelele electrice de distribuţie Chişinău, Regia „Apă-Canal”, „Termocom”. Toate răvăşite de probleme care nu pot fi rezolvate într-un an sau doi. Şi cu toate acestea, a reuşit să-şi  facă distinctă vocea, devenind simpatic chiar şi consilierilor din opoziţie. Consideră că, gestionat corect, bugetul municipal poate fi suficient pentru toate problemele. „Un  miliard şi trei sute de milioane de lei, suma bugetului, spune el, sunt neconvingătoare şi deloc atractive pentru investitori, de aceea trebuie să ne bazăm pe propriile forţe”.

Posedă calităţi administrative excepţionale, ştie cum să distribuie bugetul municipal în aşa fel încât oraşul să se dezvolte, totuşi. Ca să nu bage capitala în datorii, s-a apucat, de exemplu, să renoveze (tot cu resursele municipale) troleibuzele nefuncţionale. Sever şi autoritar, ştie cum să vorbească şi cu primarul, şi cu portarul.

A fost ales în funcţia de viceprimar la 13 aprilie 2006. Chiar dacă „13” este considerat un număr proscris, acesta i-a purtat noroc: candidatura lui V. Iordan a fost susţinută aproape în unanimitate. Singurii care s-au abţinut de la vot au fost reprezentanţii Alianţei “Moldova Noastră”, dar şi aceştia au declarat că “îl respectă pe candidatul propus şi nu pun la îndoială calităţile lui profesionale”, însă nu vor lua parte la vot pe motiv că nu ar exista o funcţie vacantă de viceprimar. I se reproşează că în timpul în care a fost consilier nu s-a manifestat prin discursuri sau luări de cuvânt. Pragmatic fiind, însă, crede că importantă este fapta, nu vorba.

Cei care îl cunosc afirmă că este un bun profesionist şi om responsabil, lucru pe care îl subliniază şi oponenţii. A demonstrat aceste calităţi ce îl definesc şi atunci când a muncit la Direcţia Căilor Ferate ale Moldovei. În anul 2000, este promovat în funcţia de director general pe probleme sociale şi construcţii capitale la aceeaşi întreprindere. A dovedit profesionism şi caracter mai ales în timpul conflictului de la nodul de cale ferată Tighina (Bender), când întregul personal de tehnicieni şi ingineri a fost evacuat la Varniţa, după ce în august 2004 miliţia transnistreană a ocupat staţia feroviară Tighina. Pentru că în 2005 a contribuit la construcţia în termene incredibil de mici a 44 kilometri de cale ferată, a fost  decorat cu cea mai înaltă distincţie din stat – „Ordinul Republicii”.

Ar astupa cu pieptul o ambrazură
Pentru V. Iordan important este să se simtă util în postul pe care-l ocupă. Sentimentul utilităţii îl face sensibil şi săritor la nevoie.
Cu certitudine, ar astupa cu pieptul o ambrazură. Dacă s-ar cere. Se spune că în momentul în care Spitalul feroviarilor era în prag de faliment, iar el deţinea funcţia de director general adjunct la Calea Ferată, s-a oferit să se ducă şef de spital ca să mişte carul din loc: „Dle ministru, daţi-mi voie să merg eu acolo, mă doare inima.”  Evident că ministrul Miron Gagauz s-a opus. „Rămâi şi administrează de aici, aşa o să faci mai multă treabă”, i-ar fi zis ministrul. Şi a rămas. De altfel,  M. Gagauz rămâne şi astăzi mentorul său spiritual, omul la care se duce după un sfat.

V. Iordan e un administrator eminamente eficient, chit că se confruntă cu destule obstacole. „Să nu credeţi că dacă vreau să fac ceva,  zice el,  toată Primăria îmi pune la dispoziţie mecanismele de care am nevoie. Se mai pun piedici. Schimbările care mi-au reuşit în nouă luni puteau fi făcute în două, dar sunt multe coaliţii şi multă birocraţie aici…”