VASILE URSU. De la anonimat la popularitate

Din 2005 până în 2006, Vasile Ursu a parcurs calea de la anonimat la popularitate. Un cvasinecunoscut acum un an şi ceva, a ajuns azi unul dintre cele mai mediatizate personaje politice. Instalat în fotoliul de edil al capitalei printr-un concurs de împrejurări, a avut grijă să-şi şlefuiască încet-încet o imagine de gospodar. Ca rezultat, chişinăuienii au descoperit că retragerea fostului primar n-a fost chiar dramatică.

O şansă pentru partidul de guvernământ
Iniţial era privit de partidul de guvernământ ca o figură provizorie care trebuie să-şi exercite funcţia atâta timp cât nu va fi găsită o candidatură serioasă la Primăria Chişinăului.

Oricum, el a oferit puterii singurul lucru pe care aceasta încă nu-l avea în Moldova – controlul asupra Primăriei municipiului Chişinău. Şi asta în ciuda faptului că nu a câştigat alegerile anticipate din toamna anului 2005 pentru Primăria capitalei. Influenţa sa a crescut în 2006 datorită mai multor factori, cei mai importanţi dintre aceştia fiind stabilitatea în activitatea Consiliului municipal, încetarea confruntărilor politice dintre administraţia centrală şi cea municipală, soluţionarea unor probleme mai  vechi ale capitalei.      

„Consiliul municipal lucrează eficient. Mă bucur că bătăliile politice au încetat şi consilierii sunt preocupaţi de rezolvarea problemelor oraşului” – spune despre consiliu primarul interimar. În ce priveşte vizitele frecvente ale premierului şi preşedintelui ţării la Primărie, el consideră că acestea “sunt dovada unei colaborări normale”.

„Sunt recunoscător autorităţilor centrale pentru asistenţa reală, recunoaşte primarul. Apropo, datorită cooperării cu administraţia centrală, în 2006, oraşul a obţinut de la bugetul de stat 70 milioane lei pentru reparaţia drumurilor şi 100 milioane lei –  pentru achiziţionarea a  20 de troleibuze şi 20 de autobuze”.

Pe loc viran
V. Ursu şi-ar dori, probabil, să candideze în alegerile din 2007 şi preşedintele V. Voronin lasă să se întrevadă că PCRM n-ar fi împotrivă.

Numai că partidul de guvernământ n-a mers niciodată pentru a doua oară pe mâna unui candidat care n-a câştigat din prima. Aşa au ieşit din cursă, de exemplu, Vasile Iovv, Vasile Zgardan şi Zinaida Greceanâi. Primarul interimar ştie acest lucru, de aceea, la întrebările despre participarea sa la scrutinul din 2007, răspunde evaziv: „Viaţa va arăta”. În acelaşi timp, comuniştii nu au găsit încă altă candidatură care ar avea vreo şansă să învingă în Chişinău. Dar căutările nu s-au oprit.

V. Ursu nu se consideră vinovat de eşecul electoral din 2005 şi preferă să pună povara lui în cârca presei şi a electoratului. „Un rol negativ l-a avut campania declanşată de mass-media, care îi îndemnau pe cetăţeni să nu meargă la votare”, spune el. Pentru V. Ursu nu contează dacă va deveni primar general sau nu. Cel puţin, aşa a declarat în 2006. El afirmă că doreşte să lase o impresie bună şi să facă ceva important pentru oraşul pe care zice că-l iubeşte foarte mult.

Indiferent dacă va candida sau nu în alegerile din 2007, va câştiga sau va pierde, cariera sa politică, pe care a făcut-o pe loc viran în circa un an de zile, nu se încheie aici. Practica arată că PCRM ştie să-i „mulţumească” pe acei „cu merite faţă de partid”. Iar V. Ursu are asemenea merite. În ce priveşte meritele faţă de oraş, asupra acestora se vor pronunţa fără doar şi poate alegătorii.