VASILE TARLEV. Premierul norocos

Dacă în primii nouă ani de suveranitate şi independenţă, Republica Moldova a avut şase prim-miniştri, în ultimii şase ţara a trebuit să se mulţumească  CU doar unul singur, în persoana lui Vasile Tarlev. Astfel, acesta a bătut recordul naţional  de supravieţuire în fotoliul de şef al Guvernului.

Demis de gura lumii
În 2006, V.  Tarlev a  demonstrat că este nu numai cel  mai longeviv, dar şi cel mai norocos premier din câţi s-au perindat până acum prin Casa Guvernului. Pe fundalul mai multor probleme economice, care pe un altul l-ar fi costat fotoliul, V. Tarlev doar şi-a întărit poziţiile politice.

Deşi se înscria din capul locului în tiparul activistului de odinioară care dă lemne, case şi pensii, acum şase ani, noul premier era privit ca o figură provizorie chiar şi de unii fruntaşi ai partidului de guvernământ. Zvonurile despre posibila sa destituire nu au încetat niciodată. De la 2001 încoace, presa de la Chişinău a făcut numeroase speculaţii pe această temă.

În 2006, despre demisia lui V. Tarlev s-a vorbit prin culoare de cel puţin trei ori. Mai întâi, când s-a majorat preţul la gazele naturale de la 80 până la 110 şi ulterior până la 160 dolari. Apoi, când  Rusia a sistat importul vinurilor moldoveneşti. Şi în fine, când Guvernul a fost nevoit să revadă, la mijlocul anului, prognoza economică pentru 2006 şi să micşoreze mai mulţi indicatori de bază. Dar  premierul părea imperturbabil şi îşi vedea de treabă.

Ce l-a salvat, totuşi, pe V. Tarlev de la debarcare? În primul rând, sprijinul şi încrederea preşedintelui. În al doilea rând, premierul este un executant priceput. Are simţul măsurii şi cel al urgenţei. Poate tocmai datorită acestor calităţi a ajuns în vârful piramidei unde, probabil, nici n-a visat vreodată să urce. Iată de ce, în ciuda faptului că în primele şase luni ale lui 2006 inflaţia a atins 7,2%, moneda naţională s-a depreciat cu 3,6% în raport cu dolarul american, iar exporturile  au scăzut cu  10,6%, V. Tarlev a reuşit să convingă preşedintele şi formaţiunea de guvernământ că poate obţine şi succese, care îi justifică prezenţa în fruntea Executivului. A fost, de exemplu, asigurată o  relativă stabilitate economică. Astfel, în aceeaşi perioadă, produsul intern brut a crescut cu 6,2% (comparativ cu primele şase luni ale anului trecut); creşterea în agricultură a constituit 1,8%; în comerţul cu mărfuri de consum – 6,6%; în transportul de pasageri – cu 6,6%; investiţiile în capitalul fix s-au majorat cu 13% etc. În plus, în perioada de referinţă s-au îmbunătăţit şi indicatorii sociali: salariul mediu  în economia naţională a crescut cu 15,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, până la 1 563,5 lei, iar pensia – cu 22,5%, până la 442,2 lei.

Doi se ceartă, iar al treilea câştigă
În 2006, V. Tarlev nu numai că  a reuşit să scape nesancţionat pentru unele eşecuri ale Guvernului pe care-l conduce, ci şi, spre finele anului, a punctat la capitolul imagine.

Pe culoarele puterii premierul a început să fie privit drept un posibil succesor al preşedintelui Voronin.

Dacă, până nu demult, se considera că la funcţia de şef al statului ar pretinde  doar  speakerul Marian Lupu şi ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Andrei Stratan, în cea de-a doua jumătate a anului, a început să se vorbească tot mai des despre premierul V. Tarlev. Şi nu întâmplător. Se presupune că acesta ar fi  o figură de compromis în condiţiile în care o parte din echipa de la  guvernare şi-l doreşte pe M. Lupu, iar alta – pe A. Stratan. În cazul de faţă premierul pare să confirme proverbul „Când doi se ceartă, al treilea câştigă”.

În 2006, V. Tarlev a făcut un salt spectaculos pe scena politică. Dacă în prima jumătate a anului el părea un premier de sacrificiu care, în cele din urmă, va fi obligat să se retragă pentru a pleca undeva ambasador sau ca să lupte pentru Primăria Chişinăului în viitoarele alegeri locale, în ultimele luni, el a început să fie considerat drept cel mai puternic, după V. Voronin, fireşte, demnitar de la Chişinău. Remanierile care au avut loc în 2006 în  Guvern par să confirme această supoziţie. Există voci care afirmă cum că  noii  miniştri – al Economiei şi Comerţului şi  al Justiţiei  – au  misiunea de a spori eficienţa Cabinetului şi de  a-i asigura un anturaj corespunzător lui V. Tarlev.