OLEG REIDMAN. Negociatorul

După Marc Tkaciuk, Oleg Reidman este, cu siguranţă, al doilea om ca influenţă din anturajul preşedintelui. Este ascuţit la minte, cumpătat, numără cel puţin până la trei, înainte de a-şi da cu părerea, îşi  formulează excelent ideile, poate asculta cu multă atenţie interlocutorul. uneori, În toiul discuţiilor poate fi impulsiv.

Cureaua de transmisie dintre putere şi lumea afacerilor
O. Reidman rămâne, de regulă, în umbra relatărilor presei privind rezolvarea celor mai importante probleme economice în politica externă a statului, deşi este întotdeauna principalul negociator din domeniu, comportând poziţia preşedintelui.

El este şi negociatorul nr.1 al preşedintelui cu FMI sau cu Banca Mondială, dar şi cu oamenii de afaceri. Utilizând terminologia leninistă (e şi cazul, de vreme ce vorbim despre un membru al CC PCRM), O. Reidman este cureaua de transmisie dintre putere şi oamenii de afaceri. Contrar zvonurilor răspândite de anumite media, rămâne unul dintre coautorii numirilor în posturile cu pondere din domeniul economic.

Este, totodată, printre puţinii demnitari, care poate spune preşedintelui  “Nu aveţi dreptate!”, deşi în aceste momente îşi mobilizează toată delicateţea de care este în stare. De altfel, tocmai lipsa cronică de delicateţe îl caracterizează în relaţiile cu personalul. Nu că ar fi un dur, dar deprinderile sale manageriale au fost cultivate în epoca sovietică, iar de profesie O. Reidman este inginer.

Zice-se că tinereţea sa nu s-a deosebit prea mult de cea a unui simplu student  de pe vremea URSS-ului.  Nu se trage dintr-o familie bogată şi vara pleca după câştig în detaşamente studenţeşti, iar toamna descărca, pentru 20 de ruble de tură, vagoane cu fructe şi legume în staţiile chişinăuiene.

În fruntea aripei reformatoare din PCRM
Înainte de a fi invitat la Preşedinţie, era top-managerul reţelei moldo-italiene de magazine alimentare “Green Hills”.

Felul cum arată şi cum activează această reţea de succes, dacă nu luăm în calcul strategia managerială a proprietarului Mihail Titov, este opera lui O. Reidman. Iar în lumea afacerilor din Chişinău se ştie cât de dificil este să colaborezi cu super-excentricul Titov. La Preşedinţie O. Reidman a fost invitat pentru  pragmatismul cu care abordează problemele  economice. A venit tocmai în perioada când se impunea ca visele  guvernanţilor,  inspirate de manualele de odinioară, să coboare cu picioarele pe pământ. Consilierul prezidenţial a paraşutat nostalgiile  în  economia de piaţă.

În legătura cu “Green Hills”, se vorbeşte că O. Reidman ar deţine o anumită parte din acţiunile acestei afaceri profitabile. Nimeni nu poate băga mâna în foc că lucrurile stau anume aşa, dar este arhicunoscută independenţa sa financiară. El îşi plăteşte toate business-lanch-urile şi aproape nu foloseşte “Volga” de serviciu. Deşi poate să-şi permită cel mai luxos “Land Cruiser”, preferă  o “Skoda Superb”, care este sub clasa automobilelor preşedinţilor de comisii parlamentare ori cele ale miniştrilor.

Este, alături de Tkaciuk, Petcov şi Petrenco în fruntea aripei tinere reformatoare a PCRM şi împreună cu ei a fost ales, acum un an, în Comitetul Central al PCRM. Se zice că fusese promovat  la propunerea  preşedintelui V. Voronin. Ar fi fost, probabil, un prim-ministru excelent.  Dar, din păcate, multe din atuurile sale, devin, în cazul în care ar fi desemnat şef de guvern, tot atâtea trăsături negative în accepţia demnitarilor comunişti, sau, poate,  din cauza prejudecăţilor  alegătorilor.