MIHAI POP. Ministru pe finanţe

Ministrul Finanţelor a reuşit nu numai să menţină, ci şi să accentueze  tendinţa de diminuare a unor impozite pentru persoanele fizice şi juridice. A  asigurat creşterea principalilor indicatori macroeconomici şi bugetari. Şi asta în situaţia în care Republica Moldova a fost supusă, din afară, unor  puternice presiuni economice.

O misiune imposibilă?
Cu toate că s-a urcat nu demult pe soclul puterii, Mihai Pop a convins deja că se numără printre piesele de bază ale actualei  guvernări. Şi asta pentru că a făcut faţă unei misiuni imposibile.

Dincolo de faptul că, în virtutea funcţiei, urma să asigure stabilitatea financiară a ţării, el a trebuit să facă faţă, în paralel, şi politicilor puterii pentru a păstra şi chiar a extinde, astfel, baza electorală a partidului de guvernământ.

Cariera spectaculoasă a lui M. Pop nu este deloc întâmplătoare. În condiţiile în care economia ţării era paralizată, iar creditele externe au fost mai mulţi ani blocate, anume el, în calitatea sa de conducător al Inspectoratului fiscal principal de stat, a reuşit să disciplineze fiscul şi să asigure defalcările necesare la bugetul de stat.

 M. Pop şi-a continuat „misiunea” deja în funcţia de viceministru al Finanţelor. Iată de ce, după ce Zinaida Greceanâi a fost avansată la postul de prim-vicepremier, numirea lui în cel de ministru al Finanţelor n-a uimit pe nimeni.

În 2006, când situaţia din economie s-a agravat sub presiunea unor  factori externi, M. Pop a surprins prin optimismul său. El s-a angajat, în numele Guvernului, să asigure în 2007 o creştere, faţă de anul 2006, a  produsului intern brut de 11,1 la sută în termeni nominali şi de 4 la sută în termeni reali. Dacă e să-i dăm crezare, la anul va scădea şi rata inflaţiei. Mai pe scurt, ministrul promite un scor financiar câştigător. Adică, o victorie a Guvernului în meciul politic pe care va trebui să-l dispute la anul.       

Un risc calculat
Mihai Pop a reuşit, în linii mari, să asigure o bună executare a bugetului de stat pentru anul 2006 (primul său buget în calitate de ministru). În 2007, ce-i drept, misiunea sa va fi puţin mai grea.

El s-a angajat să colecteze, la bugetul de stat, venituri de 12,088 miliarde lei, cheltuielile fiind de 12,161 miliarde lei. Deficitul bugetar, căruia va trebui să-i facă faţă ministrul, va fi de 72,9 milioane lei. Prin urmare, se va vedea silit să găsească mijloace bugetare suplimentare, ceea ce, dintr-un anumit punct de vedere, poate fi considerat un examen pentru el. Asta cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, Moldova s-a deprins cu excedente bugetare, chit că acestea păreau mai mult declarative decât reale.   

Marele neajuns al bugetului de care este responsabil M. Pop constă în faptul că (după cum menţionau şi deputaţii de opoziţie) acesta pare a fi mai degrabă un document contabil, întrucât nu prevede strategii de creştere economică. Cu toate acestea, ministrul îşi asumă un risc calculat – merge pe mâna unei scheme mai vechi de elaborare şi executare a bugetului care, deşi pare depăşită de timp, deocamdată, nu i-a dat de sminteală pe actualii guvernanţi.

Ministrul Finanţelor e un cow-boy abil, dar nu şi imbatabil. Un eventual eşec al său riscă să se constituie într-un adevărat dezastru pentru actuala putere. De aceea, se poate  spune, fără a exagera, că M. Pop este omul de care depinde în mare parte viitorul guvernării.

Bugetul pentru anul viitor prevede că peste 60 la sută din cheltuieli se vor face în scopuri sociale. Neîndeplinirea bugetului va însemna neonorarea mai multor promisiuni electorale. Din acest punct de vedere, Guvernul este, într-un fel, ostaticul ministrului M. Pop. Până în prezent, profesionalismul său s-a soldat cu  rezultate pozitive. Rămâne de văzut dacă el se va dovedi la fel de eficient şi norocos în actualele condiţii economice mai puţin prielnice care, cel mai probabil, nu vor fi depăşite în 2007.