![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Până în 2006, Gheorghe Cozub, autorul coniacului „Belâi aist” şi a peste 50 de vinuri, încă se afla în ipostaza unui general pe timp de pace. Talentat, inteligent şi un profesionist desăvârşit, era pentru toată lumea din afara industriei vinului un cvasinecunoscut. Însă, ca orişice general, o dată cu dezlănţuirea unui război, chit că acesta era doar unul comercial, a ieşit în prim-plan, confirmându-şi calităţile de luptător şi strateg.
Ţinta jocurilor politice
În 2006, după ce Rusia a declanşat războiul vinului, numele enologului Gheorghe Cozub este titrat în primele pagini ale ziarelor şi rostit în debutul telejurnalelor. Şi nici nu-i de mirare.
În virtutea funcţiilor pe care le deţine – de preşedinte al Uniunii producătorilor şi exportatorilor de vinuri din Moldova şi de director-general al Companiei „Imperial-Vin”, el devine un portavoce al vinificatorilor autohtoni într-o perioadă de criză.
Este evident că în 2006 vinificatorii moldoveni, în general, şi Gh. Cozub, în special, au fost ţintele prioritare ale unor jocuri politice. În aceste împrejurări, „generalul vinului” a dovedit curaj şi luciditate atunci când a reacţionat prompt la iniţiativele de expertizare suplimentară a vinurilor moldoveneşti. Datorită acestui fapt, a spulberat ultimele semne de întrebare ce planau asupra calităţii producţiei autohtone, dând astfel în vileag motivele reale care au determinat Rusia să sisteze importul acesteia. „Nu ne temem că ar putea să se găsească nişte substanţe toxice în producţia noastră. Noi exportăm vinuri în lumea întreagă şi nimeni niciodată nu ne-a învinuit de aşa ceva” – a declarat preşedintele Uniunii producătorilor şi exportatorilor de vinuri.
În 2006, la calităţile incontestabile de manager şi de lider al breslei, Gh. Cozub a mai adăugat alte câteva. El a demonstrat că este un conducător realist şi sigur pe sine, capabil să facă faţă unor probleme ieşite din comun. În situaţia în care 85 la sută din exporturile noastre reveneau Rusiei, Gh. Cozub i-a temperat pe cei care se vedeau peste noapte învingători pe toate pieţele vinicole din lume. Cu un pragmatism dezarmant, a spus lucrurilor pe nume. “În condiţiile actuale, a declarat el, exportatorilor din Moldova le va fi foarte greu să găsească noi pieţe de desfacere”. Iată de ce, consideră că trebuie găsite soluţii rezonabile care ne vor permite să recucerim Răsăritul.
În acelaşi timp, Gh. Cozub a fost primul expert de la noi care a stăruit asupra ideii că Rusia s-a pedepsit pe ea însăşi în urma restricţiilor impuse la importul de vinuri moldoveneşti şi introducerii noilor timbre de acciz la băuturile alcoolice. „În Rusia, la momentul de faţă, s-a creat o situaţie catastrofală la capitolul produse vinicole. După introducerea noilor timbre de acciz din 1 iulie, în magazinele din această ţară lipsesc vinurile, acolo fiind prezentă, şi aceasta în cantităţi limitate, doar votca” – a declarat Gh. Cozub în vara anului 2006.
Un sceptic care nu disperă
În 2006, Gh. Cozub a fost mai mult sceptic, arătându-se optimist doar în două cazuri. Prima dată acest lucru a putut fi remarcat după vizita preşedintelui Vladimir Voronin în China.
Atunci, Gh. Cozub şi-a exprimat speranţa că în urma negocierilor purtate la Beijing, Moldova are şanse să-şi redreseze întrucâtva exporturile de vinuri. Cea de-a doua sa declaraţie optimistă a echivalat, de fapt, cu un avertisment adresat Rusiei. Potrivit lui, în următorii doi-trei ani, nimeni nu va putea substitui Moldova pe piaţa vinului din fosta metropolă. Noi acoperim 60 la sută, spune Gh. Cozub, din cererea de pe piaţa rusească. El crede că până la finele acestui deceniu, Rusia nu va găsi alţi producători care să satisfacă pe deplin cererea. În lumea întreagă este o limită în producţia vinurilor, de aceea, nu există un alt furnizor care ar putea înlocui Moldova, aceasta comercializând în Rusia anual produse vinicole în valoare de circa 300 milioane dolari SUA.
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.