DUMITRU BRAGHIŞ. În propria „barcă de opoziţie”

În 2006, Dumitru Braghiş a pus fundamentul  unui nou partid, revenind astfel pe poziţiile de altădată de lider al unei formaţiuni politice. Pe parcursul întregului an, el a fost preocupat de două probleme. Mai întâi, să cucerească segmentul de electorat pe care pretinde să-l reprezinte. Apoi, să-şi creeze o imagine de opozant activ.

E sigur că pentru el există loc în politica moldovenească
Apariţia Partidului Democraţiei Sociale, condus de ex-premierul Dumitru Braghiş, a fost privită din start cu scepticism de unii analişti politici, care se întrebau dacă nu cumva este vorba de o formaţiune aservită Rusiei.

De aceea, D. Braghiş s-a străduit, ori de câte ori a avut ocazia, să spulbere aceste suspiciuni. Şi, totodată, să scoată în evidenţă necesitatea unor relaţii pragmatice şi reciproc avantajoase cu Rusia. „Unii special pun astfel accentele pentru a demonstra precum că eu aş fi influenţat de Moscova, dar aceasta este absolut incorect. Am spus-o clar – văd viitorul Republicii Moldova doar în Uniunea Europeană. Cât despre relaţiile Moldovei cu Federaţia Rusă în general, vreau să declar cu toată responsabilitatea că, ne place nouă sau nu, dar dependenţa economică a Moldovei de Rusia continuă să fie una mare şi trebuie să găsim limbaj comun atât în probleme politice, cât şi în probleme economice”, afirmă el.

Deşi în ultimii doi ani au apărut mai multe partide, D. Braghiş este sigur că pentru formaţiunea pe care o conduce „există loc în politica moldovenească”. Noul partid vrea să ocupe acest loc prin lansarea unor idei inedite – edificarea Moldovei competitive ca idee naţională, fortificarea conceptului de neutralitate, promovarea tinerilor şi a femeilor în politică. Majoritatea partidelor noi, consideră el, apar pe partea dreaptă a eşichierului politic, iar pe partea de centru-stânga rămân aceiaşi actori care au demonstrat de mai multe ori că nu pot depăşi pragul electoral. Prin urmare, şanse pentru partide serioase există.

Va reuşi sau nu PDS să se impună ca o formaţiune influentă, acest lucru se va vedea în primăvara anului 2007, când în Moldova vor avea loc alegeri locale. Până una-alta, singurul rezultat cert e că noul partid a asigurat supravieţuirea politică a lui D. Braghiş şi a grupului social-democrat care a părăsit în 2005 AMN. În anul  2006, D. Braghiş a ales să se afle în propria „barcă de opoziţie”: „Urechean a optat pentru calea sa, iar eu mi-am ales calea mea. Or, alegătorul este în măsură să decidă care dintre noi doi a avut dreptate şi al cărui drum deschide perspective mai mari pentru Moldova”.

Luptă nu cu Voronin, ci cu sistemul
Aflat în pragul jubileului de 50 de ani, Dumitru Braghiş rămâne la fel de activ  în domeniul politicului, precum era în tinereţe. 

La 24 de ani el renunţa la cariera de inginer-energetician, optând  pentru comsomol, iar peste doar câţiva ani, ajunge şeful tuturor comsomoliştilor din RSS Moldovenească. Înainte de dezagregarea URSS, D. Braghiş a fost şi deputat al poporului din URSS, după care a exercitat funcţia de vicedirector al Societăţii “MoldovaExim”. Apogeul carierei sale, însă, l-a constituit postul de prim-ministru în anul 2000. Din  2001, îşi adjudecă rolul de opozant, fiind contracandidatul lui Vladimir Voronin în alegerile preşedintelui Republicii Moldova în Parlament. În 2005, a fost candidatul cu numărul doi pe listele Blocului „Moldova Democrată”, iar în vara aceluiaşi an, ocupă locul doi la alegerile primarului general al  municipiului Chişinău.

Dumitru Braghiş a ales o cale destul de îndrăzneaţă şi chiar riscantă pentru sine şi pentru partidul pe care îl conduce – de a pluti în apele politicii moldoveneşti puţin detaşat de alte formaţiuni. „ Am demonstrat timp de cinci ani că, dacă doream să fac jocul puterii, îl şi făceam”.

D. Braghiş nu intenţionează să  lupte cu personalităţile care guvernează astăzi Moldova. El doreşte schimbarea întregului sistem: scopul principal nu este lupta cu preşedintele Vladimir Voronin. Scopul este de a schimba actualul sistem”.

“Am 48 de ani. În opinia psihologilor, această vârstă este cea mai potrivită pentru un politician. Vârsta, precum şi condiţia fizică excelentă îmi permit să muncesc câte  16 ore în zi, iar graţie experienţei  acumulate pot lucra eficient şi profesionist”, afirmă D. Braghiş. “Opţiunea Moldovei este statul competitiv”. Aceasta este  ideea edificatoare a discursurilor publice ţinute de D. Braghiş.  Îi reuşeşte să fie un opoziţionist competitiv şi să se menţină cu brio în rândurile din faţă ale eşalonului doi al politicienilor moldoveni, care nu renunţă la intenţia de a deveni  într-un final primii.