ANATOL STATI. Un magnat moldovean sub soarele africii

Discret şi modest, de-a lungul unui deceniu şi jumătate şi-a creat, cu un pragmatism demn de invidiat, un veritabil imperiu financiar-industrial care s-a lăţit pe câteva continente. Afacerile sale se axează pe explorări petroliere şi cuceresc pieţe unde nu a călcat încă picior de businessman. Ultimele teritorii unde „au pornit motoarele” ASCOM şi Anatol Stati sunt în Africa.

Moldovenii au prioritate şi pe continentul negru
Deşi este un personaj cunoscut în cercurile de afaceri şi cele politice, numele său a avut şi are apariţii sporadice în presă. Creează impresia că nu-l interesează notorietatea. Cu toate că a vrut cândva să fondeze un canal de televiziune, acum a luat o distanţă de precauţie faţă de mass-media. Evită talk-show-urile televizate, nu oferă interviuri ziarelor şi posturilor de radio.
Este mereu pe drumuri, călătorind cu avionul din Moldova spre ţări de pe alte continente, ca să revină tot pe calea aerului acasă. Nu-i genul de om ţintuit în birou care şi-ar administra afacerile prin telefon. Trăieşte prin munca lui şi întotdeauna, acolo unde face business şi bani, are şi activităţi sociale. Face donaţii, se implică în diverse opere de caritate. În Sudan, statul african unde ASCOM şi-a extins, mai nou, explorările petroliere, compania sa construieşte spitale, aduce medicamente şi deschide cantine pentru săraci.

Moldovenii au prioritate pe piaţa forţei de muncă oferită de compania lui Anatol Stati în ţări precum Kazahstan sau Sudan. Ei sunt bine plătiţi, învaţă noi meserii şi fac studii la şcoli superioare. Magnatul, de exemplu,  investeşte sute de mii de euro pentru bursierii săi înscrişi la universităţile de profil de la  Ploieşti sau Moscova.

O profitabilă afacere de familie
Lansată oficial în anul 1992, ASCOM este o afacere de familie. În fruntea ei se află, bineînţeles, A. Stati, funcţia de vicepreşedinte revenindu-i fiului Gabriel. Soţia Larisa deţine funcţia de director al departamentului relaţii cu publicul, fiicei Nicoleta revenindu-i postul de director al Fabricii de încălţăminte „Gabini” din Orhei. În Elveţia mai există un „Ascom-Group”, cu afaceri în peste 20 de state, dar între aceste două  companii omonime nu este nici o legătură.

Businessul său cu petrol şi gaze a avut un start bun în anul 1995, când A. Stati semnează un contract de exploatare, pe un termen de cinci ani, a zăcămintelor din Gotur Depe şi Barsa Gelmez din Turkmenistan. Pătrunderea companiei sale în această fostă republică sovietică din Asia Centrală este pusă de unii experţi pe seama sprijinului acordat cândva de preşedintele Mircea Snegur, iar ulterior de Petru Lucinschi. Acesta din urmă l-ar fi convins pe omologul său turkmen, Saparmurat Niazov, să netezească drumul ASCOM-ului spre câmpurile petroliere ale ţării sale.

Afacerea a mers destul de bine chiar din capul locului. La numai trei ani de la intrarea sa în Turkmenistan, compania lui A. Stati avea deja 100 de sonde din care zilnic se extrăgeau 2,885 tone de petrol şi 3,54 milioane metri cubi de gaze.

În mai 1998, s-a ajuns la primul milion de tone de petrol, iar până la încheierea afacerii, în decembrie 2000, s-au extras în total peste 3,5 milioane tone de petrol şi 3,6 miliarde metri cubi de gaze. De altfel,  A. Stati a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie turkmenă – Ordinul “Steaua Orientului”.

Din vara anului 2000, ASCOM începe să-şi mute centrul afacerilor cu petrol în Kazahstan, pe peninsula Manghistau, extrem de bogată în hidrocarburi. Aici au fost create trei companii moldo-kazahe pentru explorarea a patru câmpuri petroliere. Numai în primii trei ani, ASCOM a reuşit să ajungă la o producţie zilnică de 1100 tone de petrol şi de 3 milioane de metri cubi de gaze.
Printre proiectele sale se numără şi intenţia de a construi o conductă petrolieră de la rafinăria RAFO Oneşti (România) până la Chişinău. Tot el a încercat să înceapă importul direct al gazului în Moldova din Turkmenistan (2000-2001) şi apoi din Kazahstan (2005-2006). Dar de fiecare dată afacerea a fost blocată de ruşi.

A. Stati a fondat şi a finanţat mai multe instituţii media din Moldova, precum „Jurnalul Naţional”, „Stil”, „Stil-TV”, „Timpul” etc. Cu toate acestea, nu a devenit un magnat de presă. Se zice că a evitat să se implice în acest domeniu pentru a nu-şi periclita afacerile. Este un filantrop nu numai peste hotare, ci şi în ţară. Finanţează reparaţia mănăstirilor, sustine diverse spectacole, subvenţionează festivalul “Maluri de Prut”,  fundaţiile “Ecoul Cernobâlului”, “Dar din dar”, “Brânduşele speranţei”.

Presa l-a asociat cu mai multe interese sau opţiuni politice de la noi. Dar A. Stati niciodată nu a mers pe mâna unui singur partid sau lider de opinie. Modul său de viaţă, felul său de a fi, dovedesc consecvenţă şi principialitate.