ALEXANDRU SÂRBU. Proprietarul celei mai mari reţele de televiziune prin cablu

Nici azi, la zece ani de la un fulminant succes în afaceri, numele său multora  nu le spune nimic.  Businessul său, în schimb, e pe buzele tuturor. Dintr-o inovaţie revoluţionară pentru Republica Moldova acum un deceniu, acesta s-a constituit astăzi într-un fenomen indispensabil numit televiziunea prin cablu.  Or, tocmai acesteia din urmă i s-a datorat  faptul că, la un moment dat, telespectatorul autohton s-a deprins să zappeze şi să navigheze între zeci, iar de la o vreme, între sute de opţiuni televizuale.

Dreptul de a alege televiziunea preferată
Compania „Sun TV”, fondată de Alexandru Sârbu, a adus pe meleagurile noastre diversitatea erei informaţionale. Astăzi, telespectatorii, postându-se în faţa televizorului, au de ales.

Şi asta, în mare parte, datorită faptului că Al. Sârbu, la timpul său, a avut talentul  deosebit de a alege, dintre mai multe posibilităţi, soluţia cea mai potrivită. El a scos un loz câştigător nu pentru că a avut noroc, ci pentru că nu l-a dat de sminteală intuiţia. Şi simţul momentului oportun.

Al. Sârbu şi-a dat seama că dacă nu-şi asumă nişte riscuri, televiziunea prin cablu oricum îşi va croi drum şi la noi. Atâta doar că fără el şi ceva mai târziu. Numai că mai târziu nu se putea, întrucât Republica Moldova era pe atunci, probabil, singura ţară din Europa unde cetăţenii puteau urmări cel mult două-trei posturi de televiziune. Unul de stat, de la Chişinău, şi  altul rusesc, de la Moscova. Foarte puţini aveau acces la TVR. Atât.

„Sun TV” a pus capăt, de fapt, unui embargou al înapoierii. Astfel, Al. Sârbu, făcând o afacere personală profitabilă, a creat un serviciu public care a întărit, volens-nolens, exerciţiul democratic din Republica Moldova. Privit din acest unghi, el este,  fără îndoială, capitalistul civilizat care, urmărind câştigul propriu, îl corelează, prin corectitudinea şi utilitatea afacerii sale, cu interesul general.

Tace şi face
În prezent, Al. Sârbu este proprietarul celei mai mari reţele de televiziune prin cablu din Republica Moldova. Dar ca majoritatea oamenilor de succes, care şi-au făcut o avere cu mintea şi mâinile proprii, nu iese la rampă.

Îi place „să tacă şi să facă”. Despre viaţa sa personală se ştie prea puţin. Şi nu pentru că ar tăinui-o, ci pentru că face parte din discreţia sa ca fel de a fi. Cu toate acestea, despre membrii familiei sale se vorbeşte ceva mai mult decât despre el. Şi acest lucru are o explicaţie. Soţia sa este unul dintre cei mai cunoscuţi actori pe piaţa modellingului din Republica Moldova, iar fiica s-a învrednicit de titlul „Miss World” la categoria „mini”. Adică, a învins în competiţia rezervată copiilor.     

Pentru tot ce a obţinut în viaţă, Al. Sârbu a trebuit să muncească enorm. A ştiut să aleagă corect echipa viitorului învingător în 1993, când compania americană ITI şi statul Republica Moldova au ajuns la o înţelegere privind înfiinţarea unei reţele de televiziune prin cablu. Al. Sârbu  fusese numit director al acestei reţele care, la rândul ei, în scurt timp, a devenit lider pe piaţa televiziunii prin cablu din Republica Moldova.  

Pragmaticul
Talentul de manager al lui Al. Sârbu iese în evidenţă doi ani mai târziu. În 1995, el simte slăbiciunea de care dă dovadă unul dintre cei doi fondatori ai companiei – statul – şi intervine.

Riscând, a căutat investiţii private în ţară. În consecinţă, veriga slabă (statul), care punea în pericol întreaga activitate a companiei şi rezultatele obţinute până la acel moment de Al. Sârbu, este înlăturată treptat. Mai întâi, acest întreprinzător de excepţie trece (în 1996) în proprietatea companiei pe care a înfiinţat-o – „Neocom” – 20% din acţiunile statului, iar ulterior (în 1997), şi celelalte 30%. Realizând aceste tranzacţii, a dat dovadă de corectitudinea ce l-a caracterizat mereu, acţionând în conformitate cu legislaţia în vigoare. Statul a fost lipsit de acţiuni pentru neonorarea angajamentelor contractuale. Iar Al. Sârbu a preluat, pas cu pas, controlul total asupra companiei, cota-parte a fondatorului american fiind răscumpărată.

Al. Sârbu este acuzat de unii că ar avea, dacă nu  ambiţii politice, cel puţin simpatii politice care s-ar răsfrânge asupra activităţii companiei sale. Dovezi se aduc multe. Se invocă angajarea sa în reflectarea campaniei electorale a ex-preşedintelui Petru Lucinschi, apoi a Partidului Comuniştilor. De asemenea, nu este trecut cu vederea nici faptul că a candidat pe lista electorală a Partidului Comuniştilor în 2005 şi este preşedinte al Consiliului Economic de pe lângă prim-ministrul Republicii Moldova. Însă analiştii înclină să creadă că toate acestea probează nu atât ambiţiile politice ale lui Alexandru Sârbu, cât, mai degrabă,  pragmatismul său.

Al. Sârbu ştie să ţină lumânarea aprinsă în aşa fel încât să-i fie cald, dar să nu se frigă. Apropiindu-se de cercurile politice influente, el îşi protejează bussinesul de surprize. Dacă ar fi avut cu adevărat ambiţii politice mari, altele decât cele dictate de interesul afacerii sale, ar fi întreprins acţiuni mult mai energice. Cu atât mai mult cu cât în condiţiile în care este proprietarul celei mai mari reţele de televiziune prin cablu din Republica Moldova, multe forţe politice şi l-ar dori aliat.