VLAD FILAT. Businessmanul politician

Se zice că odată George Soros a fost întrebat cum vede el legătura dintre business şi politică. Şi acest „guru” al finanţiştilor din lume ar fi răspuns că, în opinia lui, este vorba de o „relaţie circulară”.  Şi în R. Moldova sunt destui oameni care îmbină reuşit businessul cu politica. Vlad Filat este tocmai unul dintre aceştia.

Se ocupă de afaceri imediat după ce devine licenţiat al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Se impune la conducerea unor firme ca „Romold  Trading” şi „Dosoftei”, devine membru al patronatului în industria hârtiei şi celulozei din România. Achiziţionează o mare tipografie la Iaşi, se ocupă cu exportul de ţigarete moldoveneşti.

În politică a venit în anul 1997, susţinând în alegerile parlamentare „Mişcarea pentru o Moldova democratică şi prosperă”, alias Rândunica. Această Mişcare s-a prezentat destul de bine în scrutin şi Vlad Filat, pe atunci de 29 de ani, devine director general al Departamentului pentru privatizare şi gestionare a patrimoniului de stat. Atunci tocmai luase sfârşit privatizarea contra bonuri şi începea privatizarea pe bani. Filat s-a descurcat foarte bine cu sarcina ce o avea în faţă, pentru care fapt a fost promovat, în Guvernul Sturza, în funcţia de ministru de stat. Însă foarte curând ADR a fost sacrificat prin demitere şi Vlad Filat revine la business.

În anul 2001, devine unul dintre vicepreşedinţii Partidului Democrat condus de Dumitru Diacov. În 2001 a candidat pe lista acestuia în alegerile parlamentare, dar formaţiunea nu a trecut pragul electoral de 6 la sută.  Peste patru ani, PDM a intrat în Legislativ în componenţa „Blocului Moldova Democrată”. Vlad Filat a devenit deputat şi a fost ales vicepreşedinte al Comisiei pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică.

Sunteţi o persoană de succes. Cum a venit acest succes spre dvs.?
E prea tare spus succes. Eu aş zice că am reuşit să pun un fundament solid pentru nişte realizări ulterioare. Tot ce am făcut până azi am reuşit prin muncă multă, insistenţă şi, cred că nu voi fi prea lipsit de modestie, prin curajul de a lua decizii neordinare. Plus capacitatea de a intui momentul potrivit pentru acţiune. Şi, desigur, prin susţinerea şi suportul celor apropiaţi.

Vă mai amintiţi cum aţi intrat în lumea businessului?
Nu am intrat într-un mod deosebit. Am prins valul care mi-a oferit ieşirea în larg şi am profitat de această şansă. Am început de jos, la 20 de ani, fiind student la Iaşi. Nu e un secret că am vândut televizoare, aparate de uz casnic, iar ulterior, mai mult printr-un hazard, am început să comercializez hârtie. Iniţial, cantităţi mici de hârtie xerox, dar într-o perioadă foarte scurtă businessul a luat amploare ajungând la cantităţi şi sume considerabile, în opinia mea. Comercializarea hârtiei a fost de fapt baza şi partea forte a businessului meu. 

După aceasta au apărut alte interese. Am simţit, am intuit, dacă vreţi, momentul potrivit pentru a acţiona. La fel a fost şi cu ideea de a investi în industria poligrafică. Rezultatul a fost achiziţionarea tipografiei Dosoftei din Iaşi. În aceeaşi perioadă am făcut o investiţie importantă în fabrica de hârtie din Constanţa. Mai târziu, din anumite considerente, am vândut pachetul de acţiuni. A urmat un proiect de anvergură în domeniul tutungeriei, tot la Iaşi – care a eşuat graţie eforturilor depuse de oponenţii din business şi politică atât din România, cât şi din Moldova.   

La volumul acestor afaceri, v-aţi aventurat şi în credite? Ce riscuri v-aţi asumat?
Desigur că am avut şi am relaţii de parteneriat cu băncile. Am apelat şi la credite, dar am o regulă viz-a-vis de aceste relaţii: minimalizez riscurile şi pun în joc doar părţi din afacerile deja existente care nu periclitează afacerile în ansamblu. Am pus accentul întotdeauna pe performanţă şi nu am tins să creez afaceri cu active mari, în spatele cărora ar fi stat obligaţiuni şi riscuri uriaşe.

În Moldova este posibil să faci afaceri mari?
În Moldova e greu să faci business de performanţă.

Vă consideraţi un om bogat?
Din acest punct de vedere, pot să spun că am obţinut confortul necesar de a nu fi limitat în satisfacerea necesităţilor personale şi capacitatea de susţinere a unor proiecte noi şi interesante.

La 29 de ani deţineaţi o funcţie echivalentă cu cea de ministru, iar la 30 eraţi chiar ministru de Stat. Cum aţi trecut, de fapt, de la afaceri la politică?
Eu nu am trecut de la business la politică. După ce am obţinut anumite rezultate în business, m-am implicat şi în activitatea politică. Politica pentru mine era un teren neexplorat, dar pe acest teren apăreau posibilităţi de a participa la luarea unor decizii care mă solicitau în întregime. Şi vreau să vă spun că deşi hotărârea de a intra în politică a fost luată într-un moment de exaltare emoţională, a necesitat totuşi mult curaj. Cunosc destule persoane care ar avea mare succes în politică, dar le lipseşte curajul de a-şi asuma nişte riscuri şi de a pierde un anumit confort. Este mare păcat, fiindcă în situaţia în care s-ar fi implicat, această ţară ar fi avut o cu totul altă perspectivă. Deaceea, eu voi persevera în această activitate.
 
Care este cea mai mare realizare a dvs. în 2005?
Mi se pare important faptul că am luat nişte decizii raţionale în afaceri şi în politică, că nu m-am condus de emoţii în momente de maximă importanţă. Şi sper ca aceste decizii, care în fond au adus la clarificarea anumitor stări ale mele, personale, vor duce  la atingerea unor scopuri majore.