VASILE TARLEV. Cel mai longeviv premier

Nu este un politician de carieră. Până a deveni în 2001 prim-ministru nu a ocupat Înalte funcţii de stat, a fost director la fabrica “Bucuria” şi lider al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor. I s-a prezis o guvernare scurtă. S-au făcut chiar pariuri. Vasile Tarlev se menţine, însă, deja de cinci ani, în funcţie şi, după toate aparenţele, are şansa de a fi cel mai “longeviv” premier. Se consideră că unele decizii importante sunt dictate de şeful statului, iar primul-ministru este doar un executant. La primul său mandat au fost destituiţi prin decret prezidenţial peste zece miniştri. Şeful cabinetului nu a intervenit.

Invitat în echipa comuniştilor pe post de tehnocrat indigen, Vasile Tarlev a devenit figura emblematică a tranziţiei cromatice de la un roşu aprins, iritant pentru creditorii financiari şi politici din Occident, spre un portocaliu puternic diluat, impus de conjunctura geo-politică şi parteneriatul cu statele învecinate ale Republicii Moldova. Pentru că şi-a onorat această misiune, nu are cum să cadă din casetă, oricât de supărat ar vrea să pară preşedintele Voronin atunci când lansează critici la adresa  cabinetului de miniştri.

Vasile Tarlev a reuşit să acrediteze imaginea demnitarului care nu se va răzvrăti niciodată împotriva patronilor săi şi nici că va îndrăzni să comită acte de concubinaj industrial-financiar, profitând de controlul asupra unor oportunităţi de business (exceptând poate micile servicii pe care se zice că le-ar oferi în mod absolut dezinteresat unor foşti colegi, consăteni şi fani înfocaţi). Vasile Tarlev se înscrie organic oriunde: şi printre strunguri, la fabrici, şi prin lanuri doldora de roadă, şi în şedinţele convocate de preşedinte. Peste tot „Vasile Pavlovici” trece ca „om de-al nostru”.

Până a fi numit în funcţia de premier altitudinea maximă la care ajunsese Vasile Tarlev a fost cea de director al fabricii de bomboane “Bucuria”. În afara orelor de program a îndeplinit şi funcţia de lider al Asociaţiei Naţionale a Producătorilor, conceput drept un soi de sindicat al „gulerelor albe”. Deşi a ajuns în fotoliul de premier după efervescentul Braghiş şi rasatul Sturza, Vasile Tarlev nu a avut nici un fel de complexe din cauza limbajului său şi a umbrelei politice sub care a fost nevoit să intre după o experienţă liberală. Dimpotrivă, premierul se arată convins că este net superior predecesorilor săi şi i-a depăşit fără tăgadă mai cu seamă la capitolul „patriotism”. Această abordare l-a ajutat să iasă basma curată din scandalul legat de acordarea unei garanţii bancare de câteva milioane de dolari pe când era director la „Bucuria”, garanţie care ulterior s-a dovedit a fi păguboasă.

Pentru că este un executor excelent şi nu-şi permite idei aventuriste, Vasile Tarlev, flancat de Zinaida Grecianîi, dar şi de consilierii prezidenţiali, este spărgătorul de gheaţă, care îi face pârtie preşedintelui Voronin. Şeful statului îl recompensează cu dărnicie cu lauri de gospodar, având însă grija să nu umbrească totuşi meritele celui care l-a angajat în această funcţie. Atunci când subalternul său Marian Lupu a fost promovat în fotoliul de speaker, care îi deschide un orizont mult mai larg decât cel de care dispune un premier, Vasile Tarlev nu s-a arătat nici gelos şi nici invidios. Ce notiţe şi-a făcut însă în jurnalul său intim s-ar putea să aflăm dintr-o guvernare ulterioară.