VALERIA ŞTERBEŢ. Dreptatea în ochi de femeie

Valeria Şterbeţ poate fi numită, pe drept cuvânt, prima doamnă a Justiţiei moldave. se află în fruntea uneia dintre cele trei ramuri ale Puterii în stat, deţinând, concomitent, în ultimii ani, două funcţii deosebit de importante: preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) şi preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Una dintre cele mai furtunoase şedinţe ale Parlamentului de la Chişinău, în anul curent, a fost cea în care s-a discutat realegerea dnei Valeria Şterbeţ în funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Dezbaterile au durat cam două ore, dar în cele din urmă dna Şterbeţ s-a menţinut în post.

Experienţa ei în acest domeniu este de-a dreptul uluitoare. Debutând în Ministerul Justiţiei, cu mai bine de 30 de ani în urmă, în calitate de consultant, dânsa a trecut cu succes toate treptele carierei profesionale: a fost judecător, apoi preşedinte de judecătorie, membru al Judecătoriei Supreme, judecător la Curtea Supremă de Justiţie, vicepreşedinte al CSJ, ministru al Justiţiei şi, în fine, preşedinte al CSJ şi CSM. „În timpul Valeriei Şterbeţ” a avut loc, după cum se exprimă chiar ea, optimizarea sistemului judecătoresc: cele patru trepte ale justiţiei au fost reduse la trei, fiind suspendată activitatea tribunalelor, locul cărora le-au luat curţile de apel, şi, astfel, reclamanţii au obţinut dreptul de a se adresa direct la Curtea Supremă de Justiţie.

Totodată, s-au înmulţit posibilităţile CSM, ca organ al autoadministrării judecătoreşti, de a-şi exercita funcţiile de garant al independenţei autorităţii judecătoreşti. Judecata este structura de stat la care oamenii recurg cel mai des. Dacă în anul 2001 au fost puse pe rol circa 220.000  de dosare, în prezent se examinează vreo 265.000, şi aceasta în condiţiile în care numărul judecătorilor nu a crescut.

În cel de-al doilea termen al său în calitate de preşedinte al CSJ, Valeriei Şterbeţ îi revine, printre multe alte atribuţii, şi misiunea de a realiza prevederile Planului de acţiuni R. Moldova – Uniunea Europeană, acestea vizând şi perfecţionarea justiţiei, scopul final al căreia este apărarea reală şi eficientă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

„În context european, chiar şi pe fundalul multor ţări cu democraţii avansate, legislaţia noastră, în ceea ce priveşte activitatea sistemului judecătoresc şi organelor autoadministrării judecătoreşti, este foarte bună. La acest capitol, neîndoios, am devansat unele ţări europene”, consideră dna Valeria Şterbeţ. „Sarcina constă în aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare”.

Ce este, în opinia dvs., o personalitate puternică?
Asupra acestei noţiuni e mai bine să mediteze filosofii, sociologii şi să formuleze definiţii. Eu nu sunt decât un simplu slujitor al justiţiei, ce-i drept, de rang superior. La toate întrebările voi răspunde prin prisma activităţii mele profesionale de peste trei decenii.

Părerea mea e că un judecător adevărat, cu un înalt simţ al datoriei şi al responsabilităţii, cu un acut simţ al dreptăţii, nu poate să nu fie o personalitate puternică, care presupune voinţă, convingere. Nu întâmplător judecătorii, mai ales cei care pronunţă sentinţele penale, sunt comparaţi cu medicii. Aplicarea unei pedepse penale cu privarea de libertate este un fel de intervenţie chirurgicală, iar în aceste cazuri se cere tărie de caracter, dar şi mare atenţie, concentrare psihologică, iscusinţă profesională.

Vă consideraţi o personalitate influentă?
Poţi fi cu putere de influenţă numai în cazul în care ai o poziţie clară în tot ceea ce faci, întotdeauna sunt influente faptele şi argumentele, mai puţin puterea pe care o deţii. În actualul sistem judecătoresc este exclusă prin lege influenţa în sensul de a sugera cuiva să procedeze într-un anumit fel. Orice încercare de a influenţa un judecător, fie şi prin sfaturi amicale, în vederea pronunţării unei sau altei hotărâri judiciare, este considerată drept amestec în exercitarea justiţiei şi se sancţionează prin lege. În acest sens, justiţia nu are nevoie de personalităţi influente. Altfel, justiţia are nevoie de personalităţi puternice şi influente în sensul de judecători care respectă Constituţia, îndeplinesc cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce le revin – aşa cum prevede jurământul judecătorului.

În ce situaţii aţi făcut uz de influenţa personală?
În toate cazurile ce vizează buna funcţionare a sistemului judecătoresc, fie că e vorba de promovarea unor cadre cu noi mentalităţi şi convingeri juridice, fie că e vorba de asigurarea tehnico-materială a instanţelor judecătoreşti sau asigurarea socială a judecătorilor.

Ce calităţi v-au ajutat cel mai mult în carieră?
Tenacitatea şi perseverenţa în muncă. În „cariera” mea de judecător, de preşedinte de instanţă, iar în prezent, de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie am muncit şi muncesc ca un adevărat „salahor”, fără să-mi cruţ puterile, timpul şi sănătatea. Asta o cunosc cel mai bine membrii familiei, dar şi oamenii cu care am lucrat cot la cot de-a lungul anilor. O altă calitate pe care mi-am cultivat-o şi care mă ajută în activitatea cotidiană este dorinţa de a cunoaşte cât mai profund şi multilateral obiectul muncii mele – legile şi jurisprudenţa.

Sunteţi un om de succes?
Nu mă consider un om de succes. Acesta poate fi mai degrabă un actor, un interpret de muzică, o vedetă de cinema sau un sportiv de performanţă care sunt aplaudaţi la rampă, înconjuraţi de admiratori care colecţionează autografe. Nici eu, ca exponent al justiţiei, şi nici justiţia în ansamblu nu avem parte de aplauze, nu suntem înconjuraţi de fani. Nici n-ar fi  normal să fie aşa, ţinând cont de specificul meseriei.

Totuşi, aveţi o reţetă a succesului pe care o puteţi împărtăşi?
Dacă ne referim la viaţa privată, cheia succesului constă în armonia sufletească, spirituală a vieţii familiale. În ceea ce ţine de viaţa publică, succesul se clădeşte pe temeiuri mai solide: caracter, aptitudini, voinţă, curaj civic, maximă responsabilitate. Toate aceste „ingrediente” urmează a fi amestecate bine şi „împănate” cu multă muncă, cu mare dragoste pentru ceea ce faci – iată toată reţeta, fiecare adăugând după gust câte ceva din „meniul” individual.

În final, dacă nu vă supăraţi, puteţi face o evaluare a proprietăţilor dvs.?
Nu mă supăr, dar nu-mi place să încheiem dialogul într-o cheie atât de prozaică. Ştiu, curiozitatea are ochii mari şi sper să fie doar curiozitate şi nu speculaţie, aşa că vă aduc la cunoştinţă în stilul sobru al unei declaraţii: dispun de un apartament cu 3 odăi, un garaj şi un automobil VAZ, un lot de pământ de 6 ari fără construcţii, am un salariu lunar net de 3707 lei – iată şi toată averea.