SERAFIM URECHEAN. Ex-stăpânul cabinetului oval de la .... primărie

În preajma alegerilor parlamentare din acest an Serafim Urechean a împlinit vârsta de 55 de ani. Deşi este un om modest, şi-ar fi dorit probabil să  intre într-o altă categorie de greutate (politică) odată cu avansarea spre vârsta înţelepciunii, dar alegătorii nu i-au oferit acest cadou.

Blocul Moldova Democrată, condus de Serafim Urechean, nu i-a convins pe toţi alegătorii că vrea „să facă bine”, cum promitea în campania electorală. Cei mai mulţi au preferat vrabia din mână, adică micile majorări /îmbunătăţiri pe care le-au obţinut pe durata primului mandat comuniştii.

Cine a păstrat cumva formularul contractului pe care se oferea să-l semneze personal Serafim Urechean (e adevărat, fără certă valoare juridică),  poate compara lista de promisiuni electorale cu performanţele celor care guvernează. BMD promitea un salariu de 300 de dolari, o pensie de 150 de dolari şi burse studenţeşti de 50 de dolari. Democraţii adunaţi în cadrul blocului condus de Urechean se angajau să obţină călătorii fără vize în Europa pentru toţi moldovenii, locuinţe şi şosele, reţele de gazificare. Doar 30 la sută din alegători le-au dat crezare. Chiar dacă fracţiunea sa a ajuns pe locul doi după învingători, Urechean nu a reuşit să devină axa unei mişcări centrifuge de coagulare a opoziţiei, cum pretindea înainte de alegeri, dimpotrivă, acest rol şi l-au asumat adversarii comunişti înarmaţi cu lozinca proeuropeană. Aceste evoluţii au ieşit în vileag în scurt timp după alegeri. Iată de ce Urechean a cântărit timp de patru săptămâni care ar fi mişcarea cea mai isteaţă – să rămână la primărie sau în Parlament. Ambele alternative aveau mai multe minusuri decât avantaje, prin urmare Serafim Urechean putea să dea şi cu banul.  

Urechean a absolvit Politehnica din Chişinău, obţinând specialitatea inginer-constructor. A urcat apoi destul de sigur treptele carierei: a construit o renumită fabrică de zahăr la Briceni, după care a condus acolo comitetul raional de partid, s-a aflat în fruntea Executivului de la Anenii Noi, a urmat Şcoala superioară de partid la Leningrad şi la 37 de ani ajunge lider al sindicatelor moldovene – ceea ce era o indiscutabilă performanţă. În anul 1990  Urechean a fost ales deputat în ultimul Soviet (Consiliu) Suprem al Moldovei sovietizate, care a devenit şi primul Parlament al Moldovei independente. Din anul 1994 îşi leagă viaţa de capitală. Iniţial a fost numit în funcţia de primar general al Chişinăului printr-un decret al preşedintelui Mircea Snegur, după care, de două ori – în 1999 şi în 2003,  şi-a confirmat calitatea de lider, ieşind învingător în alegerile locale. Prima încercare serioasă a lui Serafim Urechean de a se plasa în topul  politicienilor de rang naţional a avut loc în 1999, când preşedintele Lucinschi l-a  promovat drept candidat al său la funcţia de prim-ministru. Serafim Urechean s-a prezentat în Parlament şi le-a declarat deputaţilor că intenţionează să fie un prim-ministru independent şi că nu are de gând să îndeplinească „sarcinile” pe care ei i le vor trasa. Astfel, candidatul pentru postul de premier şi deputaţii nu au putut găsi limbaj comun.

În anul 2001 S. Urechean îşi întemeiază propriul partid, Alianţa Independenţilor, şi publică manifestul acestei formaţiuni – „Un proiect european pentru R. Moldova”. Doi ani mai târziu această Alianţă fuzionează cu altă Alianţă – „Moldova Noastră”. Atunci devine clar că primarul general opozant şi autorităţile centrale, comuniste, nu vor putea merge în aceeaşi barcă. Cineva trebuia să plece. Lui Serafim Urechean i s-a retras statutul de membru al guvernului, care guvern nu-şi prea bătea capul de dezvoltarea capitalei. Şi aceasta în condiţiile în care Chişinăul asigura două treimi din defalcările la buget, în vistieria municipiului rămânând cam o pătrime din mijloacele băneşti acumulate. Dar capitala oricum depăşea toate judeţele şi oraşele în ceea ce priveşte ritmurile dezvoltării.

În anul 2004, când s-a făcut simţit iar mirosul de furtună politică, împotriva lui Serafim Urechean şi a altor conducători ai Primăriei Chişinău a fost intentată o serie de dosare penale. Deşi a fost avertizat fără echivoc că va deveni o ţintă sigură, primarul general s-a situat în fruntea Blocului electoral Moldova Democrată. După alegeri, ambarcaţiunea care a prins a lua apă au părăsit-o două partide componente, dându-şi voturile pentru realegerea lui Voronin în funcţia de şef de stat. Partidul lui Urechean a fost recent părăsit şi de grupul Braghiş. Pe acest fundal dezolant, Procuratura Generală continuă încercările de a-l trage pe fostul primar la răspundere penală.

În pofida hărţuielilor, Urechean se declară convins că mai are timp să-şi ia revanşa. El şi-ar dori soarta primarilor care au ajuns în fotoliul de preşedinte, orientându-se în special spre exemplul fostului primar Jacques Chirac. „Amicul meu Jacques Chirac îmi este cel mai aproape ca spirit. Îmi impune stilul său comportamental, democratismul său”, spune Urechean în speranţa că îşi poate atribui aceleaşi calităţi.

Ce înseamnă o personalitate puternică, în opinia Dumneavoastră?
 Este omul care merge în viaţă pe propria cale, sprijinindu-se pe credinţa poporului său, pe harul dat de Sus, şi trecând peste orice bariere şi ispite deşarte.

Vă consideraţi o persoană influentă din punct de vedere economic?
Sunt doctor în ştiinţe economice şi am suficientă experienţă de administrare a sistemelor social-economice complexe. În calitate de Primar General al Chişinăului gestionam o contribuţie de peste 70-75 la sută din bugetul Republicii Moldova, ceea ce-mi permite să apreciez critic gafele făcute de Guvern în dezvoltarea economiei naţionale, care oferea doar 25-30 la sută din buget.

Ce înseamnă noţiunea de „om bogat” pentru R. Moldova? Vă consideraţi un om bogat?
Cred că aveţi în vedere altceva, decât noţiunile filozofice. Însă, când sute de mii de oameni în toată ţara te susţin fără vreun interes conjuncturist, când ai o familie unită şi prieteni de mare calitate, înseamnă că eşti bogat! Dacă vă referiţi exclusiv la bani, fără să mă plâng, recunosc că am prea puţini pentru a urgenta schimbarea spre bine în Moldova. Dar ştiu, că sunt unii cu mulţi bani şi vreau să le spun că bogat este cel care investeşte în viitorul poporului său.

Cât de des aţi utilizat influenţa personală în carieră? Dacă da, în ce caz şi în ce măsură v-a reuşit?
Nici un secret – întotdeauna utilizez influenţa personală. Însă doar în forma, care se bazează pe respectul câştigat în faţa oamenilor cu care lucrez. Folosesc autoritatea mea pentru a impulsiona rezolvarea unor probleme stringente. Dar îmi displace şi mi-i străină maniera dictatorială.

Care este povestea succesului Dumneavoastră?
Succesele înregistrate până acum sunt cunoscute, dar au o bază obişnuită: calităţile educate în familia părinţilor mei şi în şcoală, susţinerea oamenilor şi a colegilor de serviciu, precum şi munca asiduă. Acum mă preocupă succesele viitoare, care ţin de domeniul mai ciudat al politicii şi, dacă aş descrie de pe acum reţetele, ele îşi pot pierde din farmec.