PAVEL CIOBANU. Liderul fotbalului moldovenesc

În anul 2005 Pavel Ciobanu, preşedintele Federaţiei de fotbal a Moldovei, a sărbătorit două aniversări remarcabile: a împlinit 50 de ani de la naştere şi 10 ani de când a venit la Federaţia DE FOTBAL A  moldovei. În plus, la începutul lui 2005, el a fost reales, pe un termen de încă cinci ani, lider al acestei organizaţii sportive specializate.

Ne vine greu să apreciem cât de reuşit a fost anul 2005 pentru fotbalul moldovenesc, însă Pavel Ciobanu are o atitudine extrem de critică faţă de tot ce vizează acest domeniu: „Statul nostru trăieşte  timpuri dificile şi contradictorii şi de aceea este ireal să vorbim de vreun ajutor din partea instituţiilor de stat. Trebuie să găsim noi înşine ieşire din situaţia grea ce s-a creat, în caz contrar fotbalul moldovenesc nu are nici o şansă de a merge în pas cu exigenţele timpului”.  Pavel Ciobanu este cel mai notoriu fotbalist moldovean şi funcţionarul cel mai cunoscut în ale fotbalului. La 17 ani a jucat pentru clubul Nistru, cap de top pe atunci. A apărat onoarea acestei formaţii de-a lungul a 15 ani, ca în cele din urmă să devină căpitan al clubului. Mai târziu, s-a produs ca antrenor al echipelor Zimbru, Amocom (Chişinău), Olimpia (Satu Mare, România), Codru (Lozova), Speranţa (Nisporeni).     

Aflându-se de zece ani în fruntea Federaţiei de fotbal a Moldovei, Ciobanu consideră că sarcina numărul unu pe care trebuie s-o realizeze este îmbunătăţirea bazei materiale a fotbalului moldovenesc. La Vadul lui Vodă a şi fost construită o bază modernă pentru selecţionatele de toate categoriile de vârstă. Totuşi, dânsul consideră că obiectivul prioritar, a cărui realizare nu suferă amânare, este construirea unui nou stadion la Chişinău. „Trebuie să recunoaştem că cea mai gravă problemă a fotbalului moldovenesc este lipsa antrenorilor de înaltă calificare”, se confesează  Ciobanu. El optează pentru deschiderea unei şcoli de antrenori şi de arbitri în cadrul Institutului Naţional de educaţie fizică şi sport de la Chişinău.

Pavel Ciobanu visează ca fotbalul să devină „o idee cu adevărat naţională, o idee ce i-ar uni pe toţi, indiferent de opţiunile lor politice, de apartenenţa etnică sau de vârstă”.