MIRCEA SNEGUR. Întâiul şi în moldova rămâne cel dintâi...

Oricum ar evolua istoria Republicii Moldova, Mircea Snegur şi-a asigurat în ea un loc demn. „Primul preşedinte al noului stat independent” – cu acest calificativ nu se pot mândri prea mulţi lideri politici din lume.

În anii de regim sovietic, Mircea Snegur a făcut o carieră frumoasă, pe care şi-ar fi dorit-o mulţi. A fost secretar al Comitetului central al partidului, iar în ultimii ani dinaintea prăbuşirii URSS era preşedinte al Sovietului Suprem al Moldovei sovietizate. Se părea că nu-şi mai putea dori nimic. Dar, spre deosebire de majoritatea reprezentanţilor vechii nomenclaturi, Mircea Snegur se lasă de trecut şi devine unul dintre liderii Mişcării de eliberare naţională.

În decembrie 1990, M. Snegur este ales preşedinte al Moldovei, care, la acea dată, adoptase deja Declaraţia despre suveranitate. La 19 august 1991 el se afla în Piaţa Marii Adunări Naţionale, alături de zecile de mii de concetăţeni care condamnau lovitura de stat antidemocratică de la Moscova. O săptămână mai târziu, pe 27 august, Mircea Snegur şi deputaţii primului Parlament ales democratic la noi aveau să aplaude adoptarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Până la finele anilor ’90 rămâne un actor energic pe arena politică a Moldovei independente. Aflarea lui Mircea Snegur în funcţia de preşedinte nu a fost dintre cele mai uşoare. Nimeni nu avea experienţă de edificare a unui stat nou. Conflictul declanşat de forţele ostile independenţei, din Transnistria, distrugerea vechii economii şi punerea temeliei pentru o nouă economie, privatizarea de masă, contra bonuri, a patrimoniului naţional, adoptarea Constituţiei şi a altor documente de primă importanţă, punerea în circulaţie a valutei naţionale, transmiterea pământului în proprietate particulară – astea şi altele, nu mai puţin importante, ar fi dat destulă bătaie de cap chiar la câţiva şefi de stat.

Alegerile prezidenţiale din 1996 s-au constituit într-o „bătălie a giganţilor”, când concurenţi ai lui Mircea Snegur erau Petru Lucinschi, Andrei Sangheli, Vladimir Voronin. În cel de al doilea tur de scrutin Snegur pierde, în favoarea lui Lucinschi. În 1998 ex-preşedintele se situează în fruntea Alianţei pentru democraţie şi reforme (ADR). Deşi nu a durat prea mult, ADR a lăsat o urmă memorabilă în istoria Moldovei. Anul când „s-a stins steaua politică” a lui M. Snegur a fost 2001: Partidul Renaşterii şi Concilierii, în fruntea căruia se afla, nu a trecut în Parlament, iar peste o habă de vreme a şi dispărut de pe arena politică, risipindu-se în diferite alte formaţiuni de dreapta.  

În prezent, Mircea Snegur conduce o Academie Agrară - o instituţie de învăţâmânt privată. Se bucură de succesele copiilor săi: fiul, Vitalie, a făcut carieră la ONU, iar fiica, Natalia, se află în fruntea misiunii diplomatice a R. Moldova la Viena;  fiind şi un bunic iubitor, îi place să-şi ofere timpul pentru nepotul Mircea. „Fac bine, în general, declară ex-preşedintele R. Moldova. Mă străduiesc să fiu mereu în mişcare, încerc să îmbin munca fizică cu cea intelectuală, cea fizică fiind mai mult pentru suflet, în loc de sport. Mai lucrez pe la vilă şi găsesc o plăcere deosebită în această ocupaţie. Încerc să recapitulez în memorie evenimente şi fapte din viaţa aceasta zbuciumată, din preistoria şi istoria noastră nouă. Mă gândesc că ar fi momentul să aducem o replică „scriitorilor de istorie” care o schimonosesc. Nu-i am în vedere  pe cei care scriu memorii...”

Ce înseamnă a fi influent în R. Moldova?
Depinde. Cred că a putea influenţa starea generală a ţării şi a putea soluţiona problemele societăţii. Iar asta pot face, în primul rând, oficialităţile. Deci, cine deţine cel mai înalt post, acela este şi cel mai influent. Cred că un guvernant actual poate influenţa lucrurile favorabil dacă ţine cont şi de opiniile fostelor elite politice şi economice. În asta constă arta de a fi conducător – să poţi asculta şi ţine cont şi de alte păreri.

Opinia dvs. este frecvent solicitată de actuala guvernare?
Eu spuneam şi cu alte ocazii că instituţia foştilor preşedinţi aproape că nu se valorifică. I-am vorbit şi dlui Voronin. Şi cu dl Lucinschi discutăm despre aceasta de câte ori avem ocazia. Experienţa acumulată de noi în cei mai grei ani de independenţă ar putea fi importantă pentru că, mi se pare mie, acum e mult mai uşor să conduci ţara.

Printre oamenii simpli cred că mi-am păstrat influenţa. Oamenii vin ca şi înainte şi nu refuz pe nimeni dintre cei care mă roagă să-i ajut să ajungă la cutare sau cutare minister. Pentru ţărani am creat Academia internaţională de dezvoltare agricolă. Ei au rămas foarte singuri în această ţară agrară şi noi, prin această academie, iniţiem venirea unor posibile investiţii străine în domeniu. Actualmente, prin intermediul Academiei şi a unor investitori germani, valorificăm un proiect de producere a uleiului de rapiţă, construim la Lipcani o fabrică de uleiuri.

Să înţelegem că aţi devenit om de afaceri?
Nu e o activitate de business, este o academie ţărănească. În cei doi ani de existenţă a Academiei am reuşit să aducem în atenţia Uniunii Europene proiecte importante care îşi aşteaptă rezolvarea.

De ce nu aţi avut grijă să vă puneţi pe roate nişte afaceri pe timpul când eraţi şef de ţară?
Niciodată nu m-am gândit la asta. Nici nu aveam timp. Mă gândeam la stat, la problemele lui. Nici Academia nu este o afacere, v-am spus, este ceva pentru suflet.

Ce proprietăţi are primul preşedinte al Moldovei?
Am o vilă la Schinoasa şi o casă de mai puţin de 100 metri pătraţi în centrul Chişinăului. Iniţial avea două camere, acum am mai construit un birou pentru mine. Am un BMW seria 5, de doi ani, cel mai modest automobil de această marcă. Nepotul meu Mircea şi acum îmi reproşează că nu am luat o maşină cu un motor mai puternic. Dar eu am ales ce a fost mai accesibil. După buzunar.

Aţi luat maşina din economiile dvs., nu v-a dăruit-o dl Miculeţ?
Nu, nu poate dumnealui să facă aşa ceva. M-a ajutat şi feciorul, suma era prea mare, totuşi.

Ce venituri aveţi?
Numai pensia. Dar e bună.

Aţi avut o viaţă plină, o carieră strălucită. Ce calităţi v-au ajutat să fie anume aşa?
Vă mulţumesc pentru apreciere. M-au ajutat calităţile pe care le-am luat de acasă. Cumsecădenia. Părinţii mi-au insuflat să învăţ bine şi să muncesc la fel. Sunt foarte responsabil. Eu, doar poate în rare clipe de odihnă, scap de griji şi de greutatea de pe suflet. Dacă eşti agronom, suporţi toate capriciile naturii; dacă eşti preşedinte – toate problemele ţării. Eu trăiesc cu grijile Academiei, cu grijile ţăranilor. Deşi s-ar părea că ce mi-ar mai trebui? Retrăiesc cu durere toate nedreptăţile. Am şi simţul datoriei că trebuie să las ceva în urmă. Scriu al doilea volum de memorii. Primul e pregătit pentru tipar – este povestea unui copil de cinci ani care a îndrăgit pământul alături de bunicul său şi care, în fine, a ajuns şef de stat. Al doilea volum începe cu grijile unui preşedinte.

Vă pare rău că nepotul dvs. nu se numeşte tot Mircea Snegur?
Regret.

Aţi vrea să urmeze cel puţin aceeaşi cale ca şi dvs.?
Aş vrea să aibă similară dragostea faţă de Moldova şi cred că o are. Abia aşteaptă să se întoarcă cu totul încoace. Eu îl mai ajut la biologie, mă include la colectarea plantelor pentru ierbare. Dar nu-i doresc să facă politică niciodată, pentru că eu am gustat prea mult amar din ea.