MARIAN LUPU. Omul nou de la putere

Marian Lupu a devenit omul potrivit la locul potrivit graţie turnurii spectaculoase realizate de partidul de guvernământ spre Uniunea Europeană. Un spEAker  manierat şi spilcuit nu-şi avea locul în Parlamentul din anul 2001, cum nu este de imaginat în cel ante-agrarian, sau post-agrarian, unde abordarea sistemică, aerul reformist contau mai puţin decât .... coatele.

Marian Lupu este leiblul de care are nevoie partidul de guvernământ ca să certifice capacitatea de a ieşi din stereotipul comunismului revanşard şi retrograd. El a sesizat acest mobil şi l-a transformat în acţiuni care i-au oferit libertate maximă. Libertatea  de a vorbi o română efervescentă, de cele mai dese ori coerentă şi corectă, pe care majoritatea deputaţilor comunişti sunt nevoiţi să o înghită la fel cum o suportau pe cea a moldovenistului Vasile Stati; libertatea de a fi îngăduitor cu opoziţia parlamentară, la limita „indisciplinei de partid”; libertatea de a apostrofa elegant, dar şi caustic, dezlănţuirile deputaţilor majoritari, care ar putea compromite linia Puterii sau înaltele raţiuni pe care nu ştiu să le sesizeze la vreme; libertatea de a le impune jurnaliştilor un regim „faraonic” de comunicare, ambalat în cuvinte frumoase despre transparentizarea actului de guvernare şi despre joncţiunea tot mai strânsă cu societatea civilă.  Marian Lupu a trecut proba de foc atunci când i s-a pus în sarcină să revizuiască Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, dând curs cererilor insistente ale Băncii Mondiale şi ale Fondului Monetar Internaţional.

Până atunci vederile sale liberale, relaţiile în străinătate şi vârsta avantajoasă contau mai puţin decât devotamentul Eugeniei Ostapciuc, înţelepciunea lui Vadim Mişin şi agerimea lui Victor Stepaniuc. Lui Marian Lupu i se atribuie meritul de a fi promovat „legea ghilotinei” sau zisa reformă regulatorie, pe care cabinetul de miniştri, rămas fără el, a reuşit să o compromită iremediabil.

Când anume au crescut în preţ acţiunile lui Marian Lupu s-ar putea să aflăm din memoriile preşedintelui Vladimir Voronin. „Why not?”, cum ar fi zis speakerul Moţpan, care încerca să impresioneze colegii cu frânturi de engleză.  

Cert este că stilul epatant al lui Marian Lupu nu mai este unul de extraterestru, mai mult, speakerul reuşeşte, ca un floretist iscusit, „să ia piuitul” opozanţilor, atunci când îi prinde cu oca mică – intervenţii improvizate, acuzaţii nefondate şi acţiuni neconforme regulamentului.

Analiştii spun că Marian Lupu are o poziţie avantajoasă, care îi oferă şanse maxime să nu se frângă în bătăliile cu garda veche şi nici să nu ia prea mult cinovar de la partidul ce-l reprezintă.  

Dle Lupu, ce greutate politică implică funcţia dvs.?
Nu voi greşi dacă voi spune că funcţia de preşedinte al Parlamentului este un post cu importantă influenţă politică. Greutatea postului derivă şi din caracterul instituţional al puterii de stat şi din caracterul competenţelor nemijlocite ale Parlamentului. Aş spune că are greutate politică suficientă pentru a simţi deplina responsabilitate a deciziilor pe plan naţional şi pe cel extern.

Deci, influenţa personală derivă din funcţia pe care o deţine persoana?
Nu neapărat. De fapt, istoria umanităţii demonstrează diferite cazuri când persoanele influente nu deţin neapărat posturi înalte. Cu certitudine putem constata, însă, că un post important  conferă un nivel superior de influenţă.

Prin ce vă consideraţi influent?
Aş putea identifica două „componente” de influenţă. Prima reiese din statutul postului şi este componenta obiectivă. Există şi cea subiectivă, căci influenţa persoanei se manifestă nu doar prin importanţa postului, ci şi prin calităţile sale, prin capacitatea de a face propuneri, de a lua decizii, care îi fac pe cei din jur să le accepte şi să ţină cont de ele.

Cum sunt la caracter persoanele care determină schimbările, stârnesc controverse, iau decizii importante?
Diferite, din toată paleta spectrului psihologic, sociologic, antropologic, dacă vreţi. În general, persoanele care de-a lungul istoriei au determinat schimbări sau au luat decizii importante au fost oamenii chibzuiţi, cu gândire şi curaj.

Cum comentaţi fraza  „banii aduc putere”?
În multe cazuri, unele centre de influenţă financiară determină într-o măsură sau alta puterea. Şi viceversa. Îmi place teza filozofului roman Curiu, care a zis că cel mai important nu este să ai aur, ci influenţă asupra celor care-l au.


Dar că „puterea face bani”?
Depinde foarte mult de fiecare. Sunt multiple cazuri când cei care sunt la putere profită de situaţie, pentru a-şi soluţiona problemele financiare. Dar sunt suficiente cazuri când cei aflaţi la putere conştientizează cu adevărat supremaţia intereselor societăţii şi că au menirea să le servească şi nu ca să fie serviţi. Cred că niciodată, nici o societate, nu va ajunge la o formulă fără echivoc. Totul depinde de caracterul, psihologia umană şi de ceea ce numesc eu onestitate.

Nu aveţi o afacere proprie pentru că sunteţi prea onest?
Cred în continuare că funcţiunea publică este un lucru serios. Mi-am început cariera publică considerând că aş putea face faţă exigenţelor acestui serviciu. Din momentul în care preferi să faci lucrurile în paralel, iniţiezi afaceri, atenţia îţi este „divizată”. Nu-mi doresc să mă pomenesc într-o atare situaţie, prefer să mă dedic profesiei mele.
 
Vă enervează criticile?
Depinde. De firea mea, sunt destul de autocritic, apoi, există şi libertatea de expresie – oricine are dreptul să-şi exprime propriile viziuni, din care motiv criticile nu prea mă enervează. Uneori mă supără criticile nefondate, absolut subiective, direcţionate şi ale căror sens îl înţeleg foarte bine. E altceva în cazul criticilor meritate. Până la urmă, sunt destul de liber în modul meu de a gândi, lucru ce mă face suficient de independent.

Ce salariu aveţi?
Salariul Preşedintelui de Parlament este 4400 de lei. Plus, adaosul trimestrial de deputat. Per total, primesc 5800-6000 de lei pe lună. La moment, nu am maşină, am vândut-o, un Mercedes E-200, din 1993, din simplul motiv că nu aveam timp să o folosesc. Împreună cu soţia dispunem de două apartamente în Chişinău.