GRIGORE VIERU. Poetul simbol

Are un grad de notorietate visat şi de unii preşedinţi de state. Viaţa poetului s-a încununat de recunoştinţă şi dragoste unanime, precum şi de o imensă popularitate continuă. Însă verticalitatea şi demnitatea de o rară tărie de care a dat dovadă i-a deranjat pe mulţi.

Întrebat cum e să trăieşti fiind un simbol a spus că nu ştie dacă este sau nu cu adevărat un simbol.  Şi-a dorit adeseori să reacţioneze ca un om banal. Dar, spune într-un interviu, când apare în faţa lumii, aceasta aşteaptă de la el „o concluzie politică, o condamnare politică şi mai puţin un poem nou, şi asta mă doare cel mai mult. Dacă m-aţi ridicat în stima dumneavoastră ca pe unul dintre poeţii preferaţi, stimaţi-mă ca poet, nu-mi puneţi pe umeri atâtea poveri politice”.

Grigore Vieru nu s-a ataşat de vreo putere, deşi, după declararea independenţei, a fost, se pare, mai apropiat de unele şi le-a simpatizat chiar, mai ales atunci când au pledat cauza românismului. Despre primul preşedinte, Mircea Snegur, spune că acesta „a învăţat din mers normele independenţei” şi „nu putea să nu facă greşeli”, pentru care a fost lovit dur în presă. Dar atunci când a declarat oficial că numele corect al limbii moldoveneşti este limba română, i-a strâns mâna şi i-a mulţumit. Mai spune că „nu a fost absolvit de greşeli nici succesorul său Petru Lucinschi, în diplomaţia sa, însă, îşi găsise locul cuvenit dreptatea limbii române şi a istoriei românilor pe care le lăsaseră în pace. I-am strâns pentru asta mâna şi i-am mulţumit”. Declară cu fermitate că cine încearcă să-i scoată din istorie şi pe unul şi pe altul, greşeşte el însuşi.  L-a atacat dur în presă pe actualul preşedinte al Republicii Moldova, „care a comis şi mai multe gafe decât predecesorii săi”, dar afirmă că nu a putut să nu admire curajul său prezidenţial de a declara public că regimul separatist de la Tiraspol este un regim criminal sau atunci când a respins „vicleanul plan Kozac”. A avut cu preşedintele Voronin „o discuţie foarte serioasă” despre limba română, istoria românilor şi „despre faptul că nici un conducător n-a câştigat o victorie în lupta cu intelectualitatea”.

Adevenit celebru din anii şaptezeci, când îi apare volumul de versuri lirice “Numele tău” cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană.  În  1970, după o luptă aprigă ce s-a dat mai mulţi ani, apare „Abecedarul”, ai cărui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru.  Lucrarea a fost considerată naţionalistă de către autorităţi. În 1989 este ales deputat al poporului. În 1993 devine membru corespondent al Academiei Române.  Despre relaţiile cu feciorii săi spune că a fost uneori dur cu ei din frica de a nu-i pierde. ”Am doi feciori cinstiţi, truditori, la locul lor, respectaţi de oameni”. Se consideră că l-ar fi ajutat pe fiul său Călin să-şi dezvolte afacerile. Spune că nu a intervenit în faţa nimănui pentru a-l favoriza. Însă faptul că este feciorul lui Grigore Vieru l-a ajutat să deschidă uşi, să rezolve unele probleme cu mai puţină greutate decât dacă ar fi fost feciorul unei persoane cu mai puţină notorietate.

Ce calităţi trebuie să posede o personalitate puternică?
O personalitate puternică posedă forţa magică de a zbura deasupra şirului de prăpăstii care i se deschid mereu în calea sa către ţintă.

Sunteţi o persoană influentă? Până unde poţi să mergi ca influenţa personală să nu devină distrugătoare?
Sunt nu o persoană influentă, ci una influenţată.

Influenţată de frica de Dumnezeu, de frica de a nu jigni Limba Română care m-a crescut ca poet, de frica de a nu dezamăgi admiratorii mei. Fără de margini este această divină frică.

Cât de mult aţi făcut uz de influenţa, numele, reputaţia dvs.? În ce cazuri?
Cu mine lucrurile stau altfel: au făcut alţii uz de numele meu. Fac uz numai de situaţia materială precară. De fapt, ea m-a apărat şi mă apără. Ar fi păcat să spun că mor de foame, dar nici bogat nu sunt.

V-aţi dorit vreodată să aveţi mai multă influenţă pentru a rezolva unele situaţii?
Bineînţeles că mi-am dorit şi-mi doresc. Doar pentru a rezolva problemele altora.