CONSTANTIN TĂNASE. Directorul de opinie

Dacă opoziţia nu ar fi existat, ar fi inventat-o. Este mereu în opoziţie. Constantin Tănase este un redutabil director de opinie, de părerea căruia ţin cont lideri politici. Are putere de influenţă. Personal consideră, însă, că cei mai influenţi sunt oamenii din structurile puterii de stat, care, prin poziţia ierarhică pe care o ocupă, controlează fluxurile financiare sau o parte din acestea.

Este directorul celui mai citit cotidian naţional. Se bucură de o mare popularitate, a fost nominalizat cel puţin opt ani la rând ca cel mai popular jurnalist din Republica Moldova. Publicaţiile pe care le-a condus sunt de referinţă pentru presa de limba română de dincoace de Prut.

Constantin Tănase „controlează” o bună parte din opinia publică, prin poziţia morală şi civică şi valoarea intelectuală. Este apreciat drept un om de litere talentat, ale cărui editoriale sunt citite dintr-o răsuflare pentru că sunt altfel. În textele directorului de la „Timpul” „metaforele şi epitetele zburdă liber, ca la el acasă, iar povestea curge lin şi firesc”. În culegerea „50+1 jurnalişti” (ediţia 2000), editată de Comitetul pentru Libertatea Presei, despre Constantin Tănase se scria: „Stăpânind o retorică desăvârşită, Tănase nu ezită să inoveze în cadrul destul de rigid al editorialului, pe care e capabil să-l transforme din simplă analiză a evenimentelor într-un monolog adresat cititorului. Lider incontestabil al colectivului pe care îl conduce,  optează pentru toleranţă  „ideologică” şi diversitate de opinii, dar este intransigent până la subiectivism faţă de opţiunile pe care nu le împărtăşeşte”. Nu-şi menajează „eroii” editorialelor sau articolelor sale, fie că e preşedinte de ţară, prim-ministru, lider de partid sau şef al misiunii OSCE.

Uneori i s-a reproşat că ar face propagandă sau chiar partizanat politic, mai ales în campaniile electorale. De la mijlocul anilor nouăzeci a susţinut crearea unor alianţe electorale, însă a trăit o mare dezamăgire atunci când alianţele pentru care a optat s-au destrămat în scurt timp după alegeri. Are notorietate încă din 1992, când a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Câţiva ani a fost director al Centrului Naţional de Terminologie. Apoi consilier-secretar al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, redactor-şef al cotidianului naţional „Flux”, director al grupului de presă „Flux”, editorialist.

Ulterior, a fost lansat săptămânalul “Timpul”, tipărit în formatul cotidienelor occidentale. Într-un editorial de motivare scrie că Republica Moldova se confruntă cu “o criză a discursului ziaristic, criză care se manifestă prin “încremenirea în clişee”, compromiterea conceptului de informaţie şi atitudine”. În 2004, după un controversat conflict cu Compania “DAAC-Hermes”, care a pretins despăgubiri în valoare de aproape 2 milioane USD,  începe să editeze “Timpul de dimineaţă”. În octombrie 2005 echipa ziarului „Timpul” lansează un cotidian naţional, care, potrivit directorului Constantin Tănase, va fi un ziar independent şi necontrolat de structurile politice sau grupări economice.

În 2000 a refuzat să primească medalia “Mihai Eminescu”, cu care a fost decorat de preşedintele Petru Lucinschi pentru înaltă ţinută civică şi slujire cu abnegaţie a cauzei naţionale. Constantin Tănase a adresat o scrisoare deschisă şefului statului în care îşi anunţa refuzul de a accepta distincţia, spunând că “este amoral şi de batjocură publică faţă de memoria lui Eminescu să accepţi o medalie care-i poartă numele pentru “merite în opera de renaştere naţională” într-un stat în care de zece ani conducerea lui a făcut totul pentru a strangula procesul de renaştere naţională”.

Omul, care mereu a pledat cauza naţională, s-a arătat foarte mâhnit atunci când presa de la Bucureşti a scris doar despre prostituatele şi bişniţarii basarabeni sau când a figurat într-un raport despre deturnarea unor fonduri oferite de Bucureşti „românilor de pretutindeni”. A respins orice acuzaţii şi a scris că nu mai vrea să fie „român de pretutindeni”. Este autorul a mai multor culegeri de publicistică, la fel de combative şi intrasigente, ca şi editorialele.

Ce înseamnă, în opinia dvs., un om influent în Republica Moldova?
La noi, cei mai influenţi sunt oamenii din structurile puterii de stat care, prin poziţia ierarhică ce o ocupă în administraţia statului, au posibilitatea să controleze distribuirea fluxurilor financiare sau accesul la aceste fluxuri. Astfel, un om influent nu este neapărat un om de mare valoare intelectuală, cu reputaţie ireproşabilă, cu principii morale, ci, uneori, dimpotrivă. Ca să fii influent trebuie să ai putere şi bani mulţi, iar ca să ai putere şi bani mulţi trebuie să înveţi mai multe „arte marţiale” - arta de a şantaja, lipsa de scrupule şi principii, şmecherismul balcanic, capacitatea de a „călca pe trupuri”, fie acestea şi trupuri de rude, prieteni, colegi de partid, parteneri de business ş.a.m.d. Un om influent e cel care ştie a se plasa reuşit în reţele clientelare din politică, reţele ce controlează banul şi puterea.

Cine dintre politicieni şi oamenii de afaceri vă sunt simpatici?
Ce înseamnă simpatic când e vorba despre politicieni? Prin definiţie, politicianul nu poate fi simpatic, mai ales pentru un ziarist. Dar ce ar însemna un om de afaceri simpatic? Termenul e din zona sentimentală, chiar erotică. Politicianul este un animal politic, omul de afaceri e un animal economic (ambii termeni nu conţin vreo conotaţie negativă), ei trebuie plasaţi în alt sistem de referinţe şi definiţi cu alt sistem terminologic. Desigur, există politicieni şi oameni de afaceri pentru care am tot respectul, în special în business sunt personalităţi pentru care am un respect aparte. Nu voi da nume din mai multe considerente… Îi respect, deoarece n-au devenit robi ai banului, deoarece businessul pentru ei este nu numai „facere de bani”, ci o activitate intelectuală, un exerciţiu de afirmare a personalităţii gânditoare şi creatoare. Despre asemenea oameni nu pot spune că îmi sunt simpatici, pur şi simplu îi respect.

Aţi determinat, prin scrisul şi atitudinea dvs., luarea unei decizii importante la nivel de stat?
Nu, categoric. Întotdeauna în ţara asta s-a făcut invers de cum am scris eu.  Aceasta însă mă întăreşte în convingerea că am dreptate.

Care sunt momentele cele mai importante ale carierei dvs.?
Eu nu am făcut carieră. Am început să fac, aş fi putut face în ştiinţă, în politică, dar prin 1996-97, am transformat-o într-un „zbor frânt”, frânt de mine conştient. Politica m-a dezgustat, când i-am cunoscut „partea intimă”. Am îmbrăţişat ziaristica pentru că mi s-a părut că numai în cuibul ei poate poposi pasărea libertăţii. Ziariştii însă sunt ziarişti - ei nu fac carieră. Carieră fac politicienii, hoţii, miniştrii. Scrisul este o boală. Boala însă nu face carieră - boala face progrese.
 
Ce proprietăţi şi venituri aveţi? Câte acţiuni deţineţi la TIMPUL?
Dar ce înseamnă „proprietăţi”? Dacă e vorba despre o maşinică în care abia încap, un apartament la Ciocana şi o bojdeucă lângă Chişinău înseamnă că acestea sunt „proprietăţile mele”. Nu am nici venituri. Dacă v-aş spune cu câţi bani pe lună mă descurc, nu m-aţi crede, de aceea nici nu vă spun. În schimb, nu depind de nimeni, nu am „angajamente”… Am totul ce-mi trebuie pentru ca să pot gândi liber. Aceasta este cea mai de preţ proprietate a mea - libertatea. Şi nu o schimb pe nimic.

„TIMPUL de dimineaţă” nu este un SRL, ci are statut de organizaţie obştească. Deci, „acţiuni” nu există. Eu sunt unicul şi singurul fondator, director şi redactor-şef al TIMPULUI. Depind numai de Dumnezeu, de sănătatea mea, de prejudecăţile mele şi de echipa cu care lucrez.