BORIS GAMURARI. Simbolul demnităţii

Are o reputaţie foarte bună în ţară şi străinătate. E consecvent, hotărât, disciplinat. Are o mare experienţă executivă. A reuşit să se impună în faţa tuturor forţelor politice care s-au aflat la putere după 1991. Indiferent de funcţia pe care o ocupă în stat,  este fidel activităţii pe care o exercită.

Cei care îl cunosc spun că nu a trişat niciodată. Este sincer, direct, nu face jocuri de culise şi prin aceasta impune respect. De formaţie istoric, Boris Gamurari a ocupat înalte funcţii de stat, indiferent de coloratura puterii. A fost desemnat pe poziţia de şef al Departamentului grăniceri, ministru adjunct al Securităţii Naţionale în timpul mandatului lui Mircea Snegur. Pe timpul lui Petru Lucinschi, din 1997 până în martie 1999 a fost şef al Departamentului vamal, iar din mai 1999 până în martie 2001 ministru al Apărării.  Din toamna anului 2005 este Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în Polonia. A fost numit în această funcţie de preşedintele Vladimir Voronin.

În pauza dintre două funcţii de stat a făcut afaceri. După demisia din 1994 a fost timp de aproape trei ani reprezentant în Rusia şi ţările CSI al unei companii străine, vicepreşedinte al clubului de fotbal „Zimbru”. Chiar şi în mult prea scurta „vacanţă” din 1999, timp de două luni, a fost vicepreşedinte al băncii comerciale „Energbank”. După transferul de putere din 2001 şi pierderea mandatului de ministru al Apărării, a  fost director general adjunct al Companiei „Lukoil-Moldova”. 

Cariera i-a fost zbuciumată. A fost solicitat pentru că este un profesionist, un om de o aleasă demnitate şi înaltă dăruire. Pentru calităţile sale morale este respectat şi de oponenţi. 

Despre sine spune că este un om cu viziuni liberale, dar îl „deranjează o democraţie deşănţată”. Unii consideră însă că are un stil autoritar în decizii. Atunci când a fost depistată o încercare a altui ministru de a vinde armament, presa a scris: „Oare n-ar fi fost cazul să-i solicite sfatul ex-ministrului Boris Gamurari, cel care a priceput mai bine ca oricine cum să facă ordine în Ministerul Apărării?”. Recunoaşte că uneori este autoritar, dar insistă să fie obiectiv în aprecierile pe care le dă oamenilor, autocritic. „Sunt social-democrat, de stânga în probleme de stat, şi de dreapta - în cele naţionale».

Menţine relaţii bune cu foştii colegi de guvern. A propus chiar, după exemplul ţărilor europene, să fie creat consiliul ex-miniştrilor Republicii Moldova, dar ideea nu a mers pentru că o bună parte din foştii săi colegi au pus mai presus principiile de partid.
Boris Gamurari este un om care spune lucrurilor pe nume, fără menajamente, chiar dacă unele i-ar deranja pe mulţi. Cartea autobiografică „La marile cotituri ale vieţii” este o “radiografie” fidelă a vieţii sale, pe care o trăieşte cu adevărat.

Vă consideraţi o persoană influentă politic sau economic?
Nu pot spune. Cei ce mă cunosc mai bine şi mă apreciază fac totuşi un cerc restrâns. Pentru a primi un răspuns obiectiv e necesar de a trece ciurul unor alegeri la nivel de partid politic, parlamentar etc.

Puteţi numi o decizie sau o acţiune a dvs. care a schimbat evoluţia unor evenimente sau stări de lucru în Moldova?
Ca să schimbi evoluţia unor evenimente trebuie să fii o persoană reprezentativă pentru ţară, istoria ei şi pentru frământările pe care le aduce cu duiumul modernitatea. Aşa cum ne reaminteşte o inscripţie de pe mormântul unui om celebru: „Nici un epitaf nu e pe măsura unui nume atât de mare”.

În ce postură din cariera dvs. v-aţi simţit mai realizat?
Realizările unui om se reliefează mai bine în posturi independente. Biografia mea profesională e comparativ bogată. La prima vedere sunt activităţi dezordonate şi inegale, totuşi există simetrii anumite între ele. Fiecare serviciu a fost o etapă de pregătire pentru următoarea şi a influenţat rezultatele activităţii profesionale. Cel mai realizat, după mine, am fost în timpul activităţii în organele de tineret ale Chişinăului anilor `70 şi de ministru al Moldovei suverane. De fapt, ar fi bine ca o persoană să meargă atât de departe, cât îi permit capacităţile. Însă ele se pot înfăptui doar când omul e sănătos, şcolit şi în ţară domină democraţia care permite talentului să se manifeste.
   
A fost greu să vă faceţi un nume? De cât timp şi efort este nevoie?
Destinul unui om adesea evoluează imprevizibil. Visurile unui tânăr nu se vor realiza neapărat. Dar nu trebuie să pluteşti ca o frunză pe apă, câte ceva  se poate influenţa. Sunt necesare voinţa, caracterul şi munca. Acelaşi lucru e valabil şi pentru mine. Unele lucruri mi-au reuşit mai lesne, altele – cu mari dificultăţi. Unde am avut un start tardiv, m-am străduit să recuperez. Când am ajuns în posturi publice, a trebuit să fac faţă provocărilor. Pregătirea anterioară mi-a fost un suport, care m-a ajutat să dobândesc suficientă încredere în sine pentru a face lucrul aşa cum credeam de cuviinţă. Nu am fost „deschizător de drumuri”, dar pentru ţara mea am făcut câte ceva. Viaţa continuă şi numele, reputaţia, are nevoie de noi confirmări. Aici popas nu există.
 
Numirea dvs. în calitate de ambasador al R. Moldova în Polonia poate fi considerată o ascensiune în carieră?
Numirea mea în funcţia de ambasador este o nouă verificare a simţului datoriei faţă de ţară, o testare a convingerilor şi angajamentelor de a o servi. De aceea nu este nevoie, cred eu, de o apreciere. Susţin agenda politică a ţării şi revin la activitatea în organele de stat ca să ajut Moldova să devină mai puternică şi mai pregătită pentru a învinge provocările lumii moderne.

Arborele genealogic al familiei dvs. face trimiteri şi la poporul polonez?
Arborele genealogic pe linia maternă atestă că predecesorii mei s-au stabilit în Podolia şi pe cursul superior al Nistrului prin sec. XVII.   

Aveţi afaceri sau activităţi legate de business?
Activităţi directe legate de business la moment nu am. Anterior am activat în domeniul afacerilor în plan managerial de consulting şi securitate economică.

Ce proprietăţi are dl Boris Gămurari şi ce venituri?
Am casă, vilă de vară, automobil BMW -3. Veniturile îmi asigură un mod de viaţă decent. Restul - le deţine agentul fiscal de stat.