Editorial

Argument

După mai multe încercări de a realiza topuri după modelul clasamentelor FORBES, ne-am asumat curajul şi îndrăzneala să lansăm în Moldova un anuar al celor mai influente personalităţi. Nu este neapărat un top, poate fi privit şi ca o carte de vizită a Moldovei, alcătuită din 50 de oameni de succes: iubiţi, detestaţi, contestaţi, dar care, în opinia noastră, au fost cei mai influenţi în 2005. Am ţinut cont de evenimentele acestui an, în care au apărut noi personaje, altele au dispărut, unii au devenit într-un timp restrâns influenţi, alţii, care mai ieri erau consideraţi importanţi, în acest top, din 2005, nu se vor regăsi.

Accentul nu s-a pus pe afaceri sau proprietăţi… E încă foarte dificil... nu există gradul de transparenţă pe care ni l-am dori şi … recunoaşteţi, nici societatea nu este pregătită să consume cu inteligenţă şi educaţie asemenea gen de informaţii. De aceea, am evitat de cele mai multe ori cifrele. Ne-am propus să facem o radiografie a elitei moldoveneşti având la bază trei criterii: influenţa politică sau puterea de decizie, puterea financiară şi notorietatea protagoniştilor. Prestaţia fiecărei persoane a fost apreciată de o echipă de experţi consacraţi în analiză politică şi economică pe scara de la unu la zece puncte, astfel alcătuindu-se clasamentul final. Cei mai deschişi dintre ei au acceptat ideea şi ne-au acordat şi interviurile pe care le-am solicitat.

Peste un an, la a doua ediţie a catalogului nostru, sperăm că cele mai influente personalităţi în 2006 vor fi şi mai deschise pentru acest proiect.

50 de oameni liberi

Cine sunt cele 50 de personalităţi din această ediţie? Oameni care stau pe scena sau în culisele politicii. Care controlează fluxurile financiare şi schimbă destinele oamenilor numindu-i în posturi sau lăsându-i şomeri. Politicieni care fac politică pe faţă ca Vladimir Voronin, Iurie Roşca, Dumitru Diacov, şi consilieri ca Marc Tkaciuk sau Oleg Reidman pe care îi simţim undeva în umbră. Oameni din business în jurul cărora circulă legende, mituri şi pe care mult mai puţini îi cunosc cu adevărat. Aşa ca Oleg Voronin, Anatol şi Gabriel Stati sau Victor Miculeţ. În cea de-a treia categorie intră oamenii care nu au nici afaceri, dar au un nume datorat unei cărţi foarte bune de poezii. Sau unui cântec celebru. Şi uneori asta e suficient ca să fie consideraţi influenţi. Mă refeream la Grigore Vieru şi Ion Suruceanu. La cei din categoria a patra, influenţa ţine exact atât cât ei ocupă un post. Şefi de departamente, miniştri, deputaţi. Supremaţia calităţilor lor morale, dacă sunt, le poate prelungi influenţa şi după. Aici fac trimitere la cazurile preşedinţilor Snegur şi Lucinschi. Influenţi şi cu autoritate şi după ce au părăsit palatul prezidenţial.

Cei mai mulţi au fost cooperanţi şi ne-au lăsat să-i vedem printr-o lumină foarte omenească. Poate pentru că au fost flataţi. Poate pentru că nu au nimic de ascuns. Poate că au luat-o ca pe o şansă de a se reafirma. De a-şi înveli propria imagine în alt ambalaj. Poate că au vrut să împrăştie fumul miturilor. Poate pentru că au înţeles că cel mai mare avantaj al apariţiei în top este de fapt recunoaşterea lor în plan naţional şi în afara ţării.

În momentul în care mă frământam să înţeleg ce îi uneşte (în afară de bani, funcţii, celebritate, averi) pe cei 50 de oameni cărora noi le-am zis influenţi, am dat de un interviu al unui scriitor francez  – Frederic Beidbeder – care spune că succesul le oferă celor care au gustat din el, LIBERTATE. Deci asta îi uneşte - libertatea. Libertatea care le permite orice. Să ajungă, dacă vor, în cabinetele puterii. Să nu răspundă la telefoane, dacă nu vor. Să-şi cheltuie banii sau să-i pună la cont. Sau să facă gesturi de caritate. Să răspundă la saluturile oamenilor sau să se facă că nu şi-i amintesc... Să gândească liber, în ultimă instanţă. Şi, cel mai important, să nu se teamă să spună cu voce tare ceea ce gândesc.