Anatol Cîşlaru

director general „CarMez”

Fără vise stelare şi fără dorinţe fantastice de a deveni într-o zi cosmonaut, a muncit de mic şi a obţinut de la viaţă exact ceea ce şi-a dorit. În timp ce unii copii îşi construiau un viitor dincolo de limitele reale, el a visat de mic să ajungă la Politehnică (Universitatea Tehnică din Moldova) pentru că auzise el prin sat că anume acest institut are cea mai bună echipă de fotbal, iar mulţi absolvenţi ai acesteia ajung în timp notorietăţi. A avut de susţinut mai multe examene, inclusiv unele ce au avut legătură doar cu viaţa. Chiar dacă visul de a fi admis la UTM i s-a realizat uşor, a trebuit să supravieţuiască un timp fără cămin. L-a salvat un permis de circulare gratis cu trenul pe teritoriul Chişinăului şi al Odesei, pe care l-a primit de la tatăl său. Urca la 2 noaptea în trenul Chişinău-Slobodca, mergea până la Făleşti, iar acolo urca în trenul Slobodca-Chişinău şi ajungea tocmai bine dimineaţa în capitală. Aceasta a fost unica soluţie până i s-a repartizat o cameră în căminul studenţesc. În loc să se angajeze, după absolvire a ales armata. Nu că i-ar fi plăcut enorm uniforma militară, dar mai avea acasă şapte fraţi şi nu prea avea cine să-l ajute financiar. Serviciul militar în Simferopol l-a ajutat să adune bani pentru nuntă.  Soarta l-a ghidat spre un drum fără gropi. După armată s-a întors în capitală unde a întâlnit un amic ce i-a povestit despre Ministerul de Lapte şi Carne şi i-a spus că angajaţii tineri de acolo primesc într-un an, doi apartament. Fără a sta prea mult pe gânduri a fost la interviu şi a obţinut un post la Institutul de proiectare a Ministerului de Lapte şi Carne în Departamentul revizie şi control. În februarie 1976 a fost transferat în aparatul central al Ministerului. A început să muncească în calitate de revizor, iar în scurt timp a devenit şef-adjunct al Departamentului Carne şi Lapte. Şase ani a predat în paralel la Universitatea de Stat, ceea ce l-a ajutat să-şi consolideze cunoştinţele teoretice în domeniu.

În 1989 i s-a propus să preia funcţia de director al Combinatului de Carne din Chişinău. Iniţial a refuzat propunerea, pentru că era o întreprindere foarte mare, cu mulţi angajaţi şi cu multe probleme. Însă patru luni mai târziu a cedat presiunilor şi a acceptat funcţia de director adjunct al Combinatului. Peste un an a preluat funcţia de conducere a întreprinderii. A fost printre primii directori din Moldova care a lucrat în condiţii de arendă după o lege a URSS, iar apoi a privatizat combinatul. S-au gândit foarte mult cum să numească întreprinderea după ce a fost privatizată. Au purtat lungi discuţii, inclusiv în familie. Denumirea a venit de la soţia sa în timp ce luau cina. Îl cam speriau pe atunci noţiuni ca acţiuni, brokeri etc. Se concentra doar la multă muncă. L-a ajutat să depăşească bariera faptul că era pregătit profesional, cunoştea bine toată ramura, ştia foarte mulţi conducători. A beneficiat şi de stagiuni în America, Slovenia etc. A participat la diferite seminare prin Europa: Germania, Danemarca, Elveţia, care i-au consolidat o bază de cunoştinţe. Cel mai dificil i-a fost să depăşească bariera psihologică de trecere de la economia administrativă la cea de piaţă. „CarMez” a fost prima întreprindere care a beneficiat de ajutor prin intermediul programului TACIS. Proiectul în sumă de 1 milion 700 de mii de euro era predestinat ramurii de procesare a cărnii. A câştigat acel proiect. Pe lângă faptul că le-au fost acordaţi aceşti bani, au beneficiat şi de susţinerea unui expert din Marea Britanie care i-a ajutat foarte mult să depăşească pragul psihologic de modernizare a economiei. În 1994 l-au convins să cumpere un utilaj modern pentru a testa unele produse. Au participat atunci la cea mai mare expoziţie din lume de procesare a cărnii care se organizează la Frankfurt. Aproape un milion de dolari din proiect au fost cheltuiţi pentru cel mai modern utilaj de atunci din Moldova.  

Astăzi  „CarMez” ocupă peste 30 la sută din piaţă, iar avantajul este că marca comercială. „CarMez” este deja un brand. „Când ajungi brand trebuie să fii competitiv şi la preţ, şi la calitate. Ne străduim să menţinem aceeaşi calitate. Am încercat să schimbăm unele produse, dar consumatorii s-au obişnuit atât de mult cu ele încât imediat primim reclamaţii. Periodic cumpărăm de la concurenţii noştri, facem mostre, adunăm circa 15 specialişti şi facem degustare. Dacă vreo una este mai gustoasă decât produsele noastre, mobilizez imediat departamentul de producere şi le dau sarcini suplimentare”, spune Anatol Cîşlaru. Secretul succesului acestui brand include şi faptul că „CarMez” are cei mai profesionişti angajaţi în domeniu, iar mulţi dintre ei lucrează de peste 40 de ani aici. Există familii întregi care muncesc din generaţie în generaţie la această întreprindere. 700 de angajaţi muncesc pentru păstrarea tradiţiei „CarMez”.  „Îmi  amintesc că a trebuit să supravieţuim mai multor crize. Până a fi introdusă moneda naţională inflaţia era de 1000%. Atunci creşteau preţurile de 2-3 ori pe lună. Noi cumpăram multă carne la preţuri derizorii şi o puneam în stoc. Când preţurile se ridicau noi scoteam carnea la vânzare şi câştigam bani buni din diferenţa de preţ. Anume aceasta ne-a salvat atunci de faliment”, povesteşte directorul general „CarMez”. Problema actuală a întreprinderii constă în ajustarea capacităţilor întreprinderii la cerinţele sanitar-veterinare europene. Este un proces extrem de dificil deoarece proiectarea combinatului s-a realizat după cerinţele URSS, iar aşa proiecte în lume nici nu există. Este extrem de complicat să remodelezi acest sistem. Pe lângă utilajele şi tehnologiile necesare mai este nevoie de simplificarea procesului de producere. Visul cel mai mare a lui Anatol Cîşlaru este să construiască o întreprindere care să fie acreditată de serviciul sanitar-veterinar european. Astăzi în Moldova nici o întreprindere nu are o asemenea acreditare. 35 de ani în domeniu şi 20 în funcţia de director al „CarMez”-ului – este secretul managerului de succes Anatol Cîşlaru. „Nu mi-am putut imagina niciodată să lucrez în alt domeniu. Au existat situaţii când aş fi putut să o fac, dar nu mi-am dorit niciodată altceva. Îmi place enorm de mult ceea ce fac şi nu m-au  tentat nici cel puţin afacerile personale”.