Tamara Ciobanu. Aplaudată de Mihail Sadoveanu

Este una dintre primele exponente ale cântecului românesc din Basarabia după ocupaţia sovietică. Chiar dacă regimul a căutat să-i modeleze creaţia după noile calapoade  bolşevice, talentul ei şi-a spus cuvântul, reuşind să sensibilizeze sentimentele naţionale.  Solistă: Radio Chişinău,  Orchestra de muzică populară “Fluieraş” a Filarmonicii, profesoară de canto la Conservatorul din Chişinău, preşedinte al Societăţii Corale din Moldova. Artistă Emerită din RSSM, Artistă a Poporului, Artistă a Poporului din URSS, Premiul de Stat al URSS.

La microfon sau fără, vocea-i plină, puternică, cu un timbru deosebit, soprană lirico-dramatică, considerată dintre cele mai frumoase, umplea spaţiul. Publicul o adora pe Tamara Ciobanu. În 1945, prima solistă a primei orchestre a radioteleviziunii moldoveneşti urca în carul cu boi şi cutreiera republica. A cântat pe la toate făţarele Moldovei. La concertele ei se adunau sute şi mii de săteni. Primul cântec, înregistrat în Moldova pe bandă de magnetofon a fost “Morişca” Tamarei Ciobanu. Peste câteva zile după ce fusese lansat în premieră, îl fredona întreaga Moldovă de dincoace de Prut. Maria Bieşu o asculta în copilărie cu sufletul la gură la “pălăria” difuzorului din satul său natal Volintir. Peste ani, două mari cântăreţe deveniseră două mari prietene.

Talentul Tamarei Ciobanu s-a clădit pe cunoştinţe academice temeinice. Avea o cultură muzicală aleasă. Elevă fiind, a cântat în corul celebrului preot şi om de cultură Mihail Berezovschi.  În 1945 absolveşte Conservatorul de Stat din Chişinău. Se vroia cântăreaţă de operă. Era obsedată de muzica clasică. Oferta făcută de Orchestra Radioteleviziunii a ajutat-o să se decidă. Predestinaţia ei s-a dovedit a fi cântecul popular.

…Cântăreaţă de operă avea să devină sora Tamarei Ciobanu, Valentina Saviţchi. Ea făcuse o carieră strălucită la Opera Naţională şi renunţase la scenă când Tamara Ciobanu a căzut la pat, paralizată, îngrijind-o în ultimii şapte ani de viaţă…

Anul 1950 s-a dovedit a fi unul crucial. După un turneu  la Moscova cu orchestra “Fluieraş” i se conferise Premiul de Stat al URSS, fusese aleasă deputat în Sovietul Suprem al URSS. Statutul său de deputat l-a folosit pentru a ajuta o mulţime de oameni. După o altă prezenţă la Moscova, în 1957,  i s-a deschis drumul peste hotare. A fost în turnee în Germania Democrată, la Praga, Montreal, Tirana. S-a scăldat în Oceanul Indian!  Aflându-se peste hotare, vizita muzee, monumente de istorie şi cultură, în mod special, magazine cu flori.

Renumita-i crenguţă cu flori de măr pe care şi-o prindea în păr îi dădea un farmec aparte. Purta nişte costume de scenă deosebite. Era foarte frumoasă. Ţinută nobilă, păr negru strălucitor prins în coc, cercei de aur masivi cum nu mai avea nimeni. Iradia bună dispoziţie şi optimism. La unul din concertele Tamarei Ciobanu în România a asistat Mihail Sadoveanu. La apariţia ei în scenă scriitorul şi-a sprijinit capul în mâini şi a şoptit: “Dumnezeieşte. Dumnezeieşte.” A cântat folclor autentic şi stilizat. Valoroşii compozitori ai timpului, printre care   Dumitru Gheorghiţă, Eugen Coca, Eugen Doga, au scris pentru ea mai multe cântece devenite populare. Suferea, că nu avea libertatea alegerii repertoriului, că nu putea vorbi despre studiile sale din anii interbelici şi participarea la bogata viaţă culturală a Chişinăului de până la ocupaţia sovietică.

Parteneri fideli de scenă i-au fost Gheorghe Eşanu, Serghei Lunchevici. La repetiţii, aşteptându-şi rândul, se aşeza pe scaun după culise şi tricota. Toamna purta o basma înflorată şi un pardesiu împletit de ea însăşi. Îi susţinea pe tineri. Nadejda Cepraga a trăit câţiva ani în casa ei. “Nădica,  ai voce frumoasă, şi tu eşti frumoasă. Trebuie să cânţi. Tu trebuie să devii o gospodină a scenei”. L-a dăscălit în ale muzicii pe Alexandru Lozanciuc. Atunci cînd tânărul Andrei Tamazlâcaru pleca în expediţii folclorice, în perioada în care nu se prea salutau investigaţiile folclorice, intervenea ea: “Andrei s-a dus să culeagă folclor. Eu i-am dat voie.”

La 22 noiembrie 2004 s-au împlinit 90 de ani de la naşterea Tamarei Ciobanu. Cu acest prilej, distinsul folclorist Andrei Tamazlâcaru a pregătit pentru tipar cartea “Vin’ bădiţă, vin’ diseară”. Amintirile prietenilor şi colegilor anticipează un supliment de cântece din repertoriul ei şi cântece culese de la informatori, valorificate şi prezentate în cadrul Concursului Naţional al interpreţilor de cântece folclorice “Tamara Ciobanu”, ediţia a V-a.  Până la moarte visa ca şi moldovenii să aibă o Câmpie a Cântecelor, aidoma estonienilor, unde, de mari sărbători, să se întrunească mari cântăreţi. (viorica cucereanu)