Stela Grigoraş. Moldoveanca din camera lorzilor

„Cheamă viitorul acasă” – este sloganul promovat de organizaţia pe care o conduce. Împreună cu oamenii din spatele său au de realizat un obiectiv extrem de dificil – cel de a revizui domeniul protecţiei copilului, de a-i oferi acestuia un cadru familial natural.

Ar fi rămas un „banal” medic pediatru, aşa cum a şi activat la Centrul Mamei şi Copilului, dacă n-ar fi dorit să cunoască limba engleză. În doar doi ani a parcurs calea de la translator al Trustului European al Copiilor, cum se numea în 1998 organizaţia, până la postul de director al Organizaţiei EveryChild Moldova. Şi-a exasperat părinţii când a abandonat o meserie pentru care a învăţat nouă ani, dar s-a reabilitat în momentul în care a susţinut teza de doctor în ştiinţe. În lucrul pe care îl face nu consideră că a deviat serios de la meseria sa: în ambele cazuri în atenţia sa rămâne aceeaşi persoană – copilul.

Este conştientă de faptul că doar în echipă poate realiza obiectivele propuse şi e împlinită când în spatele său stau oameni puternici şi profesionişti care pot să o susţină în momentele dificile.  Constată cu părere de rău că grija faţă de copiii altora îi ia din timpul pe care urma să-l acorde propriilor fiice. Încearcă, în măsura posibilităţilor, să mai reducă din acest handicap pentru că e conştientă de faptul că fetele sale trec prin dificila vârstă a adolescenţei, care dă destule bătăi de cap oricărui părinte. Oricum, problema respectivă nu i-a pus în nici un moment la îndoială cauza nobilă de care este preocupată în cadrul organizaţiei.

Este singura femeie care a susţinut un discurs în Camera Lorzilor din Londra, cu scopul de a sensibiliza legislatorii britanici privind necesitatea investiţiilor din partea Regatului întru redresarea situaţiei copiilor şi a familiilor din Republica Moldova. Suma investiţiilor EveryChild depăşeşte 3 milioane USD. Banii însă nu sunt investiţi în internate. Organizaţia pe care o conduce Stela Grigoraş este categoric împotriva unei astfel de politici care doar tergiversează reformarea sistemului de protecţie a copiilor existent în ţară. Problemele apar şi pentru că în Republica Moldova de copiii socialmente vulnerabili sunt responsabile tocmai trei ministere: Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei şi Ministerul Afacerilor Interne, iar zicala spune că „copilul cu mai multe moaşe rămâne cu buricul netăiat”. Implementează servicii de susţinere a familiei şi a copilului în situaţie de risc care au scopul de a preveni abandonul şi instituţionalizarea minorilor, de a-i reintegra în familiile lor biologice. Voluntariatul şi binefacerea sunt noţiuni date uitării în domeniul protecţiei copiilor abandonaţi de la noi, acesta fiind bazat mai mult pe conceptul de lagăr. Internatele şi casele de copii  sunt o povară pentru stat, întreţinerea lor necesită resurse financiare considerabile. Este convinsă că familia este mediul optim pentru dezvoltarea şi creşterea copilului. Şi atunci când în problemă sunt implicaţi asistenţi sociali, jurişti, psihologi care trebuie să identifice şi să sprijine familiile de risc pentru a preveni abandonul şi instituţionalizarea, lucrurile se schimbă spre bine. (marcel toma)