Nadejda Cepraga. Avante!

Cariera ei a început la Paris. În 1972, în sala de concerte „Olimpia” îl invita pe preşedintele Franţei, Georges Pompidou, la dans... Deşi sunt mulţi ani de la acel debut, Nadejda Cepraga rămâne fidelă stilului popular de interpretare, care astăzi s-a transformat în unul etno.

Şi-a făcut apariţia în redacţie somptuos, îmbrăcată într-o blană lungă până în pământ. Deşi vine în fiecare an acasă (are o casă chiar în centrul Chişinăului) auzim, totuşi, mai rar de Nadejda Cepraga. Ne convinge că este în continuare solicitată în concerte şi la televiziunile moscovite. La un moment dat se zvonea că ar fi emigrat în SUA. Are şi nostalgie, şi bucurie în ochi. Arată bine, poartă părul întins, după ultima modă. Îmi zice că acasă până şi pereţii o încălzesc şi îşi „întinde” şederile în Moldova cât de mult poate. De ce a preferat să rămână la Moscova? „Am mers acolo unde eram solicitată. Trebuia să rămân aici şi să cânt pentru un sac de popuşoi?”, parcă se îndreptăţeşte.

Frumuseţea şi talentul i-au deschis toate uşile. Şi asta pe timpul URSS, când, poate, ca Nadejda erau zeci şi sute de fete talentate. Dar ea era deosebită: în scurt timp a devenit foarte populară, fiind invitată la concerte şi la cele mai importante filmări de la televiziunea sovietică. De fapt, debutează prin clasa a noua, cu o piesă de-a lui Eugen Doga, „Nunta veselă” (maestrul i-a scris peste 30 de melodii, remarcându-i vocea catifelată şi diapazonul deosebit). Piesa este apreciată la Moscova. La doar 16 ani participă la Festivalul de muzică populară din Franţa, unde ia medalia de aur pentru piesa „Băiatul din Paris”. „Pentru mine succesul este ca o scânteie ce mă motivează să muncesc şi mai mult”.

„Doi genii mi-au marcat viaţa – Tamara Ciobanu şi Eugen Doga”, mărturiseşte astăzi interpreta. Fiind studentă, timp de un an locuieşte acasă la Tamara Ciobanu, unde distinsa doamnă a cântecului popular i-a oferit multe lecţii de viaţă: „În muzică, să nu imiţi pe nimeni. Lasă cântecul să treacă prin tine, simte-i energia. Şi nu te lua după modă. Dacă ai să cânţi bine, vei fi întotdeauna la modă!”. Tamara Ciobanu i-a prezis o carieră strălucitoare. Ceea ce s-a şi întâmplat. Moscova nu a „dizolvat-o” ca artistă, ci i-a dat ambiţie să înfrunte condiţia ei de om al artei.

Ori de câte ori are posibilitate, merge la Ambasada Moldovei din Moscova, unde sunt câţiva metri pătraţi de... patrie. Prin tot ceea ce face, încearcă să păstreze tradiţiile naţionale. Căci în viaţă contează iubirea, pământul unde te naşti, munca şi oamenii dragi. „Muncesc la Moscova, iar rădăcinile şi inima mea sunt în Moldova”. Are o familie fericită. „Visul meu e ca lumea să înceapă a trăi mai bine, iar artiştii să cânte nu numai pentru elită şi pe la nunţi, ci pe scene mari, profesioniste”. (rodica trofimov)