Maria Iliuţ. Bucovineanca

Frumuseţe, talent, pasiune, dăruire, „Tălăncuţa” şi colective folcorice studenţeşti – astea sunt cuvintele asociate interpretei Maria Iliuţ. Prin tot ce a realizat în viaţă a pus accentul pe dragostea faţă de neam, tradiţie şi pentru aceasta a suportat lipsurile pe care o oricare altă femeie n-ar fi făcut-o.

Cursul vieţii sale profesionale a pornit în momentul în care, fiind studentă la Chişinău, a fost descoperită, apreciată şi îndrumată de către etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru. Până atunci însă mezina familiei de la vârsta de cinci ani era trimisă de părinţi cu vitele şi oile la păşuni în creierii munţilor, unde, sfătuită de cei mari, cânta şi fluiera cât era ziua de mare - ca să sperie dihăniile care credea că ar putea s-o mănânce. Visa să devină dansatoare. A fost admisă la secţia dans de la Colegiul de Iluminare Culturală din Cernăuţi, dar nu şi-a finisat studiile din cauza unor profesori ucraineni care intimidau românii din regiune, obligându-i să răspundă la lecţii şi seminarii în limba ucraineană, pe care n-a studiat-o la şcoală. Atunci s-a transferat la secţia de instrumente populare, deschisă recent pe atunci, unde putea studia în română.  A urmat Institutul de Arte “G.Musicescu” din Chişinău,  Facultatea Dirijare Corală, unde, paralel, a studiat şi canto.

Pe parcursul vieţii s-a străduit să transmită altora moştenirea spirituală pe care a primit-o. Astfel, s-a remarcat printr-o activitate fructuoasă organizând colective folclorice de amatori. Este lector superior la Facultatea de Arte Frumoase a Universităţii de Stat din Moldova. A muncit mult cu pasiune şi din suflet şi a făcut exact ceea ce o reprezintă, cucerind spectatorul. Pune accentul în tot ce face pe studierea şi propagarea portului, a tradiţiilor şi a obiceiurilor din zonă. Factorii succesului său reprezintă simbioza dintre gusturile spectatorilor şi  părerea specialiştilor.

Are o viaţă zbuciumată, interesantă, plăcută şi frumoasă. A înţeles că viaţa este o balanţă - dacă obţii ceva, îţi lipseşte altceva. Că există puţini bărbaţi care ar accepta ca soţia să fie mereu în deplasări, solicitată, aplaudată, să primească flori de la diferite persoane sau să apară acasă spre dimineaţă şi niciodată de sărbători să nu fie în sânul familiei. E sigură de faptul că dacă avea un caracter mai dur, obţinea mai multe în viaţă Pentru Maria Iliuţ contează să nu-şi uite neamul, să transmită valorile noastre spirituale tinerei generaţii, să-şi păstreze autencitatea, să aibă parte de sănătate şi înţelegere. Nu-şi poate permite (din motive financiare) înregistrarea şi editarea imensului material acumulat pentru a-l promova, fapt ce nu o mulţumeşte. (marcel toma)