Iuliana Gorea-Costin. Femeia lumină

A fost aleasă primar în două legislaturi (la vârsta de numai 25 de ani!),  a fondat Liceul Academic Român-Englez ,,Mircea Eliade” şi este primul reprezentant permanent al R. Moldova la Consiliul Europei, prima femeie ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al ţării noastre.

Înţelepciune – acesta este primul gând, care îţi vine atunci când o întâlneşti pe această distinsă doamnă. Iuliana Gorea-Costin, numele căreia a ajuns important încă de pe când era director al Liceului « Mircea Eliade », este persoana care emană bunătate, diplomaţie şi feminitate.

Îmi spun că Nicolae Costin, cel mai demn primar pe care l-a avut Chişinăul vreodată, altă soţie nici nu putea să-şi aleagă.
O amprentă deosebită în sufletul ei au lăsat părinţii şi soţul. «Tatăl meu a fost un om de o bunătate proverbială, preferând lucrurile făcute bine, fundamental, rezistente în timp,  iar mama era o fire responsabilă şi perseverentă, îndrăgostită de frumos. Soţul meu mi-a lăsat cea mai valoroasă moştenire  - lumina sufletului său », citesc din biografia doamnei Costin. Nicolae Costin a fost cel care a făcut-o să înţeleagă că nu numărul, ci calitatea celor care te preţuiesc contează.

Nu s-a conformat niciodată situaţiilor ce veneau în contradicţie cu crezul ei de viaţă. A ştiut dintotdeauna să facă diferenţa dintre  compromis şi trădare. « Mediul, anturajul în care creştem, ne educăm, activăm ne marchează până la o anumită vârstă, până  atunci când reuşim să înţelegem că există nu numai forţa destinului, dar şi liberul arbitru », concluzionează diplomatul.  A impresionat-o  capacitatea francezilor de a pune lucrurile în valoare, a nemţilor de a le pune în ordine perfectă, a americanilor de a le redimensiona, a italienilor de a exterioriza lumea interioară, a englezilor de a rămâne pragmatici în orice împrejurare, a grecilor de a le  interpreta, a egiptenilor de a se conforma, a indienilor  de a se detaşa - calităţi  care ne demonstrează că integritatea poate fi atinsă prin diversitate, adevăr ce se conţine în afirmaţia lui  Eminescu :,,Naţiunile nu sunt decât nuanţele prismatice ale omenirii ».
Nu şi-a dorit niciodată carieră de dragul carierei. A încercat întotdeauna să constate unde ar putea fi mai utilă, cum ar putea contribui la efectuarea saltului nostru spiritual. Doamna Costin ne mai spune că a dorit crearea condiţiilor în care semenii noştri să devină conştienţi şi liberi în gândire şi acţiuni.

Despre femeie, protagonista afirmă că, la diferite etape, a avut un rol aparte în evoluţia umană şi acum, când s-a conşientizat faptul că dorinţa de a menţine femeia în anumite şabloane, de a-i împiedica accesul la viaţa publică vine din  anumite complexe, încrederea că echilibrul lumii nu poate fi atins în  afara sensibilităţii şi a ceea ce prezintă natura feminină, devine tot mai pregnantă. „Adevărul e că în fiecare din noi există şi Lumina, şi Întunericul, suntem în acelaşi timp şi Iuda, şi Hristos. De noi depinde dacă dăm curs luminii sau întunericului”, conchide doamna Costin. (ileana rusu)