![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Simpleţea, sinceritatea şi gradul înalt de responsabilitate au făcut-o să ajungă una dintre puţinele şi cele mai importante femei din cadrul partidului de guvernământ. Graţie încrederii şefului statului Vladimir Voronin, Eugenia Ostapciuc a deţinut funcţia de şef al Legislativului şi, imediat după asta, cea de lider al fracţiunii majoritare.
În ciuda copilăriei grele şi a decorului sărăcăcios în care şi-a făcut studiile, Eugenia Ostapciuc a avut o carieră neaşteptat de spectaculoasă. Viaţa a învăţat-o să lupte ca să poată fi la fel de bună ca alţii cărora totul li s-a dat mai uşor, ni se destăinuia într-un interviu acordat pentru „VIP magazin”. Nu a fost prima elevă din clasă, în schimb, datorită capacităţilor organizatorice, a fost aleasă preşedinte al Unităţii pionereşti din şcoală. După absolvirea a şapte clase a mers la tehnicum. „Nu prea visasem la asta, ştiind că părinţilor mei le va fi greu să mă întreţină. Colegele au observat că mă alimentam prost şi directoarea, căreia i s-a transmis acest lucru, l-a invitat pe tata, să-l probozească pentru că nu-mi trimite bani şi eu mănânc doar pâine şi terci de griş. M-am bucurat când l-am văzut pe tata, dar primul gând care mi-a trecut prin cap a fost: de unde a luat el 10 ruble ca să vină până la Chişinău? Dacă împrumutau de undeva 5 ruble, tot eu aveam grijă şi mă gândeam cum să le dăm înapoi. Lipsurile au avut un anumit rol în viaţa mea: m-au făcut să cunosc foarte bine ce înseamnă să lupţi pentru o viaţă mai bună, să-ţi câştigi banul prin muncă cinstită.” Cariera ei a urmat ca de la sine, ca un val purtat pe cursul unui râu liniştit de vară: de la comsomol spre organele de partid. Deci a crescut cu ideile Partidului Comunist. Afirmă că nu s-a întrebat niciodată, cum se întreabă alţii, în care partid să intre ca să-i fie mai bine. ”Am mers împreună cu acest partid şi la greu, şi la bine. Am făcut-o nu dintr-o nostalgie faţă de trecut, ci pentru că în centrul programului său se află omul şi problemele lui.” Pentru mulţi, alegerea sa în fruntea Legislativului a fost un şoc.
Personal, aflase despre intenţia colegilor cu câteva zile înainte de numire. „M-a invitat preşedintele fracţiunii, actualul preşedinte al ţării, dl Vladimir Voronin, şi mi-a spus să mă pregătesc psihologic, pentru că fracţiunea îmi va face o propunere foarte importantă. Şi mi-a mai zis să am cu mine, pentru orice eventualitate, şi nişte calmante..” Este foarte sigură de tot ce face şi descopăr că are şi mult umor. Acum, după ce nu mai e lideră de parlament, rămâne cu ideea că a fost o candidatură potrivită pentru acest post şi că alegerea ei nu a fost întâmplătoare. „Era nevoie de o persoană devotată ideii, dar nu propriilor interese. Ar fi destul să ridic receptorul pentru ca să mi se rezolve orice problemă, dar nu am făcut niciodată acest lucru. Mă gândesc întotdeauna la oamenii care ne-au acordat încredere, dar şi care au mare nevoie de noi.” Anii de aflare în fruntea legislativului nu au fost de lux pentru ea. Dar, a învăţat să fie calmă, să nu treacă prin suflet chiar tot ce se spune şi tot ce se întâmplă. „A fost o şcoală bună, care mi-a adăugat experienţă de viaţă, m-a făcut să-mi controlez mai bine emoţiile, să reacţionez mai calm la situaţiile neprevăzute.” (rodica ciorănică)
