Catinca Mardarovici. Luptătoarea

Catinca Mardarovici este una dintre cele mai aprinse luptătoare pentru drepturile omului şi, în special, pentru egalitatea de drepturi, responsabilităţi şi oportunităţi între femei şi bărbaţi. Fundaţia “Agapedia”, al cărei preşedinte este, a deschis un Centru de plasament pentru copii, acesta fiind, potrivit Catincăi, cea mai nobilă realizare a  ei.

În ziua în care am realizat interviul, Catinca, pentru că aşa preferă să i se spună, era derutată de faptul că Parlamentul, în loc să adopte o lege sănătoasă privind egalitatea de gender, a lansat o perversiune a actului normativ. O întreb care sunt opţiunile ei în acest sens şi îmi spune că pledează pentru participarea echilibrată a femeilor şi a bărbaţilor la viaţa publică, la luarea deciziilor.  Astăzi, îmi povesteşte Catinca, femeile noastre asigură existenţa familiilor, nedorind, în mare, să lupte pentru drepturile lor. „Nu am nimic cu bărbaţii, am crescut cu trei fraţi împreună, sunt căsătorită de 26 de ani, am amici buni printre bărbaţi. Am fost însă pusă şi în situaţia când m-am simţit jenată de discuţiile obscene, lansate de bărbaţi, vorbe care, din păcate, se poartă nu doar la fermă”, explică ea starea de veşnică luptătoare. A luptat dintotdeauna, atât pentru dreptul cuiva, cât şi pentru drepturile sale. Cele două fiice au fost educate în acelaşi spirit – de a nu permite nimănui să le umilească.

În viaţă a avut mai multe modele, care au ajutat-o în anumite momente. Reuşesc să-i desprind de pe chipul senin blândeţea şi energia pe care o emană. Bunătatea îi luminează ideile, motiv din care a ajuns să fie mama la încă şapte copii, pe care i-a găzduit în Centrul de Plasament „Agapia”. „Nu fac niciodată concesii, iar munca la fundaţie îmi aduce satisfacţie, pentru că aici promovăm drepturile copilului”.

Cu o frizură băieţească, gălăgioasă, spontană, cu o şuviţă blondă care îi cade rebel pe frunte (când era domnişoară, purta şi cosiţă), recunoaşte că de două ori în viaţă era cât pe ce să se ia la harţă – o dată cu un coleg din parlament, iar altă dată, cu o femeie. În copilărie, se complexa din cauza ochilor mari şi a gâtului lung. Se acuză de lipsă de pragmatism  şi crede că un om bun poate fi şi puternic. Având soţ un om de afaceri, nivelul de viaţă al Catincăi este unul cât se poate de decent. Şi-au vândut apartamentul şi au construit o casă. „Acesta a fost visul soţului meu”, zâmbeşte ea. Clubul de elită, unde se simte perfect, este propriul cămin, alături de soţ şi de fiice. Când fata mai mare era elevă în clasa a II-a, profesorul ei de engleză, un domn înţelept, le-a spus, la o şedinţă cu părinţii, că femeile noastre sâmbetele şi duminicile, în loc să meargă cu copiii la film sau teatru, fac sarmale şi cumpără covoare. „ A fost cea mai bună lecţie pe care nu am s-o uit niciodată”, afirmă ea, continuând ideea că admiră şi este gata să ajute femeile care încearcă să facă ceva. Nu a insultat niciodată şi cel mai mult o deranjează persoanele care mint, privindu-te în ochi. „Nu pot sta calmă, când în prezenţa mea au loc scene care mă deranjează, mai ales când este agresată vreo femeie”, zice Catinca, ştiind bine că din cauza caracterului său „băieţos”, a avut şi de pierdut, şi de câştigat. (ileana rusu)