Viorica Nagacevschi. Poezie şi lege

Este unică în a face artă şi jurisprudenţă, concomitent – este notar şi textier şi nimic nu o încurcă să îmbine, în plan profesional, aceste două domenii, s-ar părea, incompatibile. Nativă în zodia Săgetătorului, este căsătorită, are un fiu şi un soţ „cu probleme” la capitolul respectării drepturilor omului. Ca şi textier, colaborează cu mai mulţi compozitori şi interpreţi, printre care Andrei Sava, Anatol şi Irina  Bivol, Laurenţiu Popescu, Cătălina Rusu, Aura ş. a.

> Femeia este presimţirea zorilor, căderea stelelor, lăsarea nopţii peste visurile albe. Nu există femei urîte - există femei care nu au timp pentru anumite lucruri, nu există femei proaste - sînt femei care nu reuşesc în a se găsi undeva, nu există femei neiubite - dragostea lor vine cu puţină întîrziere.
> Nu poţi reuşi ceva în viaţă dacă coci pîinea în cuptorul deschis. De regulă, toate succesele ţin de o anumită procedură, bazată pe anumite reguli. Atunci cînd pregăteşti o anumită mîncare, rezultatul ei depinde de ordinea în care ai pregătit-o. Cînd vrei sa arăţi bine, neapărat treci pe la coafor şi apoi pleci la petrecere. Aşa e şi în viaţa de toate zilele. Eu, de obicei, încerc să găsesc o cale cît mai uşoară între job şi „free time”, pentru a mă încadra în reuşită. Dacă aş avea mai multă libertate, nu cred ca aş putea să o administrez raţional, pentru că sînt atîtea lucruri pe care vrei să le faci, dar… libertatea absolută nu există. Există doar libertatea de a alege ceva.
 > Familia mă ajută să fiu femeia din viaţa lor, pentru că sînt unica femeie din casă şi nu împart cu nimeni bijuteriile şi genţile la care ţin atît de mult. Sînt unica care primesc florile aduse de cei dragi la orice sărbătoare, chiar dacă ele sînt de la bărbaţii mei. Mă simt curtată de soţ şi de fecior ori de cîte ori lipsesc mai mult de acasă. Mai puţin mă ajută la bucătărie, dar sper că şi pe asta o voi pune-o la punct. Astfel, bărbaţii Nagacevschi mi-au zidit cetatea în care mă simt bine şi comod.
> Nu am pierdut niciodată dragostea faţă de cuvînt şi artă, dar viaţa mi-a demonstrat că, trăind doar cu ele, poţi muri de foame. O spun la direct şi la prezent, pentru că astăzi avem o tragedie în cultură, din motivul totalei indiferenţe pe care o suportăm. Spectacole de teatru cu săli goale, cărţi noi care rup rafturile magazinelor de absenţa cititorilor, actori fără serviciu şi multe alte aspecte. Mi-i drag cuvîntul, îmi place să-mi mîngîe urechea cu o metaforă neauzită şi nu pot înţelege cum să începi o zi nouă fără a auzi măcar o frază cum ar fi „Bună ziua, rază de soare” - o adresare de dimineaţă în loc de simplul „bună ziua”. Am lansat două volume de cărţi - „Flori de ziua ta” şi „Eroul zilei”, care le-am postat pe piaţă doar de dragul celor care vor să cunoască versurile şlagărelor autohtone, însoţite de note muzicale.
> Reuşesc să menţin echilibrul între artă şi notariat prin istoriile pe care le aud de la oameni şi care mă ajută să găsesc subiecte pentru noile mele apariţii. Dar, cu prioritate, sînt poveştile de dragoste, poveşti în care mă răsfăţ în imagini pentru a încerca să trăiesc emoţiile care au miros de cireşe coapte, de maci, de dor şi de lacrimi care m-ar condamna la tinereţe fără sfîrşit şi la iubiri fără de moarte: „ştiu că nu mi-a fost dat/să-ţi fiu gura care să doară/de săruturi ce nu le-ai iertat/cînd gustai din cafeaua amară/ Ştiu că nu mi-a fost dat/să fiu paşii ce duc către tine/să-mi prefac braţul meu într-un pat/să adormi învelit doar cu mine/ Ştiu că nu mi-a fost dat/ să mă văd în oglinda din tine/şi să cred într-un dor disperat/ că te am, că mi-i dor, că vii mîine/ Eu recit într-un gînd rugăciuni/ de blestem peste mine chemat/şi mă rog la un vis cu minuni/să mai gust din ce nu mi-a fost dat/.

chestionar

1. Principala trăsătură: tot ce-i omenesc nu-mi e străin.
2. Principalul defect: cînd rup vîrful la creionul cu care scriu vrute şi nevrute.
3. Ocupaţia preferată: croşetarea metaforelor cu dantelă.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Cînd în fiecare noapte îmi aşez iubitul la inimă şi dimineaţa îl găsesc tot acolo.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Nu vreau să mi se întîmple niciodată acest lucru.
6. Ce urăsc cel mai mult? Trădarea, nepunctualitatea.
7. Cea mai importantă reuşită: feciorul Vasile.
8. Cel mai mare regret: că-l am doar pe El.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: pierderea imaginaţiei de a trăi într-o lume altfel decît cea reală.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Jack London.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: Ioan cel Groaznic.
12. Culoarea preferată: curcubeul.
13. Floarea preferată: „Floarea din insula Rai” de A. Păunescu.
14. Parfumul preferat: „Poeme”.
15. Maşina preferată: cea care nu se accidentează.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: „Mon Soon”.
17. Magazinul preferat: care dau rabaturi bune.
18. Băutura preferată: şampanie cu gheaţă.
19. Scriitorul preferat: E foarte difícil să-l alegi pe unul, pentru că sînt foarte mulţi: Octavian Paler, Orhan Pamuk, Bernard Vreber, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru şi mulţi alţii…
20. Eroii preferaţi din literatură: sînt foarte mulţi…
21. Cartea preferată: „Viaţa pe un peron”, „Mă numesc Roşu”, „Uşa interzisă”, „Necuvintele”…  
22. Muzica preferată: începînd de la clasică pînă la cea modernă: Mozart, Vivaldi, Armstrong, M. Moga, A. Sava…
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: tot ce creează regizorul nostru moldovean Igor Cobîleanschi, „Arrivederci” de V. Jereghi. Cel mai recent film care m-a impresionat: „Strania poveste a lui Benjamin Button”.
24. Deviza: N-are rost să ridici castele, dacă nu speri să locuieşti în ele.