Rusalina Russu. Mai puternică în faţa camerelor

Numele ei se asociază cu postul de televiziune „Moldova 1”, cu emisiunile matinale şi cu transmisiunile în direct de la raliul „Cupa Independenţei”, Revelion, Festivalul Naţional al Vinului. Rusalina Russu a muncit de zece ori mai mult ca alţii pînă a ajuns să fie nu doar văzută, ci şi auzită.

> M-am născut cînd crăpau pietrele de frig, iar maică-mea alerga prin „Univermag” (ca să-i cumpere unei mătuşe cadou de ziua ei de naştere) şi în anul Olimpiadei de la Moscova (mare noroc că nu mă cheamă Olimpia). Sînt născută de 7 luni, iar bunicul meu, preotul satului Hirişeni, m-a botezat în casă, pe la miezul nopţii, cu uşa încuiată, de îndată ce m-a văzut, de frică să nu mor nebotezată, aşa plină de viaţă eram.
> Cînd am mers să dau la actorie, Mihai Fusu mi-a zis: „Du-te, fato, la medicină, juridică, economie, păcat de atestatul ăsta!”. Abia după vreo doi ani de teatru şi cîţiva de televiziune, întîlnindu-ne pe platoul de filmare, ne-am dat mîna şi ne-am împăcat.
> În adolescenţă visam să fiu în scenă, să strîng aplauze şi să mă întorc acasă cu braţe de flori. Astăzi, din păcate, nici colegii mei, care au rămas în teatru, nu adună flori după premiere. Lumea a devenit mult mai materialistă şi nu merge la teatru pentru că are DVD player acasă şi se poate uita la „Romeo şi Julieta” cu Di Caprio.
> Cei 7 ani de acasă îmi mai dau uneori de ştire: asta nu e bine, nu-i frumos să răspunzi înapoi, să-ţi fie ruşine, nu te băga în vorbă... Am fost un copil prea cuminte. Dacă mă lăsau ai mei la ţară, bunica mă punea după sobă, îmi fierbea un ceaun cu cartofi şi pînă venea de la biserică, numai bine îi terminam de curăţat.
> Televiziunea e un stil de viaţă, de comunicare cu cei din jur, e felul în care percep lumea la moment. În faţa camerelor de luat vederi devin mai puternică şi mai sigură în propriile forţe. N-a fost un vis şi îmi place să cred că televiziunea m-a ales pe mine. Nu obosesc niciodată cînd sînt în direct şi trăiesc cu adevărat atunci cînd aud „Atenţie! Sîntem în emisie!”.
> Îmi place la nebunie Andreea Marin. Eram un mare fan al „Surprizelor”, îmi plăcea să văd cum predispune lumea obişnuită spre discuţie. E una să faci show-uri cu vedete şi personalităţi şi alta e să faci emisiuni de divertisment cu mătuşa Ileana.
> Din cauza Internetului, pierdem legătura cu cei din jur. Dacă eu ieşeam la joacă în curte şi stăteam pînă mă striga mama la culcare, soră-mea stă pe net cu vecinele pînă dimineaţa, cică le e lene să iasă la poartă şi nu ştiu cu ce să se îmbrace.
> Exemple de femei puternice, fatale, pătimaşe găsim în literatura antică. Antigona, Electra, Ifigenia, Hecuba, Medeea… Unde mai găseşti astăzi atîta curaj?
> Atunci cînd mi-e greu, merg la biserică. Mama m-a învăţat de mică să nu mă culc pînă nu zic „Tatăl Nostru”. Cînd realizez că Dumnezeu mă iubeşte, ştiu că totul va fi bine.
> Nu-i înţeleg pe cei care mereu vor să fie în centrul atenţiei. Merg în anumite localuri, se îmbracă în anumite magazine, se împrietenesc cu anumite persoane, doar ca să pară importanţi. Am impresia că aceştia şi cînd dorm cred că cineva îi fotografiază. Viaţa lor devine un chin, are un scenariu prea complicat. Doamne fereşte să-i apuce scărpinatul într-un loc public!
> Examenul de maturitate l-am susţinut după ce a murit tata. M-am transformat în capul familiei. Am început să-mi caut de lucru, eram în anul III la actorie. Nişte colege mi-au zis despre un anunţ, de la „Catalan TV”. Pentru o bună bucată de timp a fost singura sursă de venit pentru mine şi familia mea. Noaptea plîngeam, iar dimineaţa zîmbeam la ecran şi le uram tuturor o zi bună.
> Nu-mi place să merg la magazine. Intru în două-trei buticuri şi obosesc, uit ce-mi trebuie şi după ce am venit. Iar dacă mai dau şi peste vreo vînzătoare „chitită”, cu unghii de-o şchioapă, cu 9 clase şi cu fiţe de fată super rasată, care deschide gura şi zice: „Вы что то хотели? Не трогаете руками, это дорогая вещь”, îmi stric dispoziţia pe toată ziua.
> Am căutat bărbatul ideal pînă a început să mă întrebe lumea de ce nu mă mărit. Îmi plăcea s-o fac pe femeia puternică care face liste de cumpărături şi achită lunar facturile. Mi-am dorit un bărbat cu care să fiu firavă şi neajutorată, cu care să mă dau proastă ca să aibă cine-o face pe deşteptul... L-am găsit.

chestionar

1. Principala trăsătură: ştiu să predispun oamenii spre discuţie, pentru că îmi place să-i ascult.
2. Principalul defect: plîng cînd trebuie să dau cu pumnul în masă şi strig în gura mare cînd ar trebui să tac.
3. Ocupaţia preferată: oare Televiziunea poate fi numită ocupaţie?
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Să iubesc şi să fiu iubită.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Să pierd pe cineva drag.
6. Ce urăsc cel mai mult? Proştii norocoşi, şmecherii, linguşitorii, trădătorii lipsiţi de scrupule, oamenii fără verticalitate.
7. Cea mai importantă reuşită: am luptat mult ca să-mi fac un nume.
8. Cel mai mare regret: că nu trăieşte tatăl meu, să se bucure pentru succesele mele şi să mă ducă vara asta spre altar.
9. Cea mai mare teamă pe care o am? Mi-e frică de moarte.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Petru I.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie? Şi tu Brutus?
12. Culoarea preferată: roz.
13. Floarea preferată: lalelele şi trandafirii albi.
14. Parfumul preferat: VERSACE cu gust de grapefruit.
15. Maşina preferată: una curată şi îngrijită.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: doar nu umblăm cu eticheta pe afară?...
17. Magazinul preferat: shopping-ul nu e pentru mine.
18. Băutura preferată: îmi place vinul de casă, făcut de unchii mei din Hirişeni.
19. Scriitorul preferat: Paulo Coelho şi Margaret Mitchell.
20. Eroii preferaţi din literatură: Scarlett O’Hara, un simbol feminin.
21. Cartea preferată: „Pe aripile vîntului”.
22. Muzica preferată: live şi care nu zgîrie urechea.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult? „Frida” cu Salma Hayek.
24. Deviza: Ai încredere că Cineva acolo sus te iubeşte.