Rodica Verbeniuc. În căutarea clipelor de trăire intensă

Cînd te gîndeşti la ea, ai în faţă cuvîntul „profesionalism”. Este adepta şi promotoarea lucrurilor duse la bun sfîrşit. Aşa am cunoscut-o dintotdeauna pe Rodica Verbeniuc. În acelaşi timp, este o fire romantică şi de rară fineţe. În „şiragul” fericirii ei s-au adunat multe clipe de trăire intensă, înălţătoare şi irepetabile. A trăit clipa maternităţii, a îndrăgostirii, a contemplaţiei catedralei San Pietro din Vatican. Nu poate uita nici clipa în care a ascultat pentru prima dată „Tatăl nostru” spus la nai de Gheorghe Zamfir.  

> Viaţa ne oferă bucurii şi tristeţi şi merită a fi trăită cu demnitate.
> Atunci cînd cazi, important e să te ridici şi să îţi înveţi lecţia.
> Succesul vine atunci cînd doreşti, crezi şi munceşti, munceşti, munceşti.
> De la familie începe totul, ea este pilonul dragostei, al împlinirilor, al păcii din inimă şi gînd.
> Copiii mei sînt darul Domnului şi al Iubirii, norocul, zbuciumul şi speranţa mea.
> Pentru mine, valoare înseamnă autentic, profund, etern.
> Cred că femeile ar aduce în politică compromisul, toleranţa şi, în special, armonia.
> Cariera este mai degrabă un proces, decît un cuvînt, care te ţine în permanentă căutare, oferindu-ţi interesante provocări şi performanţe.
> Cea mai frumoasă amintire din copilărie este legată de bunicii mei din satul Boşcana (Criuleni), tata Daniil şi mama Liuba, să-i odihnească Domnul în pace. Bunicii au pus fundamentul setului meu de valori prin care privesc viaţa, m-au făcut să preţuiesc pămîntul şi munca ţăranilor; să transform scosul cartofilor, curăţarea şi prăşitul viei, udatul zarzavaturilor, păscutul gîştelor, culesul poamei într-o adevărată sărbătoare a sufletului. Zilele de duminică erau speciale, pentru că adunau împreună pe cei trei copii cu familiile lor cu tot. Veneam, după o săptămînă de muncă, din capitală să stăm cu toţii la masă, să gustăm din plăcintele făcute de mama şi să închinăm un păhărel de vin „trudit” de tata, care ne spunea: „Să dea Domnul, cînd o fi mai rău, aşa să fie”. Odată cu plecarea bunicilor din viaţă a luat sfîrşit şi povestea copilăriei mele.
> Îmi place muzica. Nu pot trăi o zi fără să o ascult, uneori e mai filozofică chiar şi decît poezia.
> Nu mi-ar ajunge o zi ca să enumăr tot ce-mi place. Încerc să creez, să obţin şi să mă împart cu ceea ce-mi place.
> Bărbaţii sînt de pe Marte şi femeile – de pe Venus, care, în virtutea atracţiei interplanetare şi a reacţiilor chimice, se întîlnesc, se plac, se iubesc, fac copii şi uneori reuşesc să întîmpine împreună bătrîneţile.
> Femeile de astăzi îşi doresc bărbaţi. Exact, Bărbaţi.
> Credinţa omului… cea mai intimă taină şi mărturisire.  
> Comunicarea de astăzi are părţi bune şi părţi negative. În ambele cazuri e vorba de tehnologii. Pe de o parte ele scurtează distanţele, reduc timpul, atribuie noi valenţe. Pe de alta, tot mai mult iau locul celei mai intense, complexe şi sincere comunicări – cea faţă-n faţă, în care auzi bătaia inimilor şi poţi „asculta” în doi tăcerea.

chestionar

1. Principala trăsătură: responsabilitate, fidelitate.
2. Principalul defect: spun lucrurilor pe nume. Vorba ceea: „în defect e tot efectul”.
3. Ocupaţia preferată: comunicarea.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Clipe de emoţii şi simţiri absolut unice, irepetabile, intense şi înălţătoare, în care exist într-o altă dimensiune de timp şi spaţiu. Din şiragul meu de clipe, două dintre ele sînt cele mai sidefate – legate de maternitate.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Nenorocirea nu merită să fie aşternută în cuvinte.
6. Ce urăsc cel mai mult? Prostia, ignoranţa, lipsa verticalităţii.
7. Cea mai importantă reuşită: respectul şi aprecierea din partea unor personalităţi, precum şi recunoştinţa unor oameni simpli din satele Moldovei.
8. Cel mai mare regret: timpul pierdut. Încerc să nu am regrete, fiecare experienţă, inclusiv cele triste, îmi sînt date pentru a descoperi un adevăr.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: să decepţionez pe cei care au crezut în mine.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Papa Ioan Paul II, un Mare Creştin, Diplomat şi Mesager, poet.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie? Toţi trădătorii.  
12. Culoarea preferată: un curcubeu, în care să se împletească verde, turcoaz, galben, roşu, lila, alb şi negru.
13. Floarea preferată: lăcrimioara.
14. Parfumul preferat: o aromă fină şi proaspătă de primăvară („Burberry”, „Gucci”, „Givenchy”).
15. Maşina preferată: cea pe care o conduc.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: nu sînt o persoană brand-addicted, alegerea o fac în funcţie de ce mi se potriveşte, stil, eleganţă şi neapărat să aibă „un vino-ncoace”.  
17. Magazinul preferat: fac shopping de plăcere în deplasări şi vacanţe, în rest - la necesitate, de aceea prefer mall-urile.
18. Băutura preferată: sucul de mere, vinul roşu şi lichiorul „Baileys”.
19. Scriitorul preferat: mulţi.
20. Eroii preferaţi din literatură: sînt imaginari şi prea virtuali. Am avut norocul să comunic cu persoane erudite, talentate şi reale care mi-au influenţat opiniile şi alegerile, printre care Claudia Crăciun, regretaţii Marian Papahagi, Nina Bucătaru, Victor Ciutac.
21. Cartea preferată: „Albinuţa” lui Vieru, „Luceafărul” şi „Sărmanul Dionis” de Eminescu, „Maestrul şi Margarita”, „Inimă de cîine” de Bulgakov, „Ultima lună de toamnă” de Druţă.
22. Muzica preferată: Verdi şi Bocelli, Joe Dassin, Sting, Bregovic, Mirabela Dauer, Hruşcă şi Şeicaru.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: ultimul care m-a tulburat a fost „Schindler’s list”.
24. Deviza: nu ar exista una care să mă ghideze permanent prin viaţă. Nu am nevoie de devize pentru a munci, prieteni, iubi, crede şi visa.