Natalia Catrinescu. Speranţa de la Harvard

Absolventă a „Kennedy School of Government” din cadrul Universităţii Harvard, Natalia face parte dintre tinerii care au ales să se întoarcă acasă pentru a-şi aplica cunoştinţele şi abilităţile obţinute în străinătate. A evoluat rapid pe scara profesională, ajungînd să se ocupe de coordonarea politicilor şi asistenţei externe în cadrul aparatului Guvernului.

> Să lucrezi în Aparatul Guvernului înseamnă să ai oportunitatea să produci o schimbare. Planificarea strategică, coordonarea politicilor şi pregătirea şedinţelor de Guvern presupune colaborarea cu toate ministerele şi autorităţile publice centrale, iar randamentul şi profesionalismul cu care Aparatul Guvernului organizează acest proces are un impact asupra performanţei întregului sistem administrativ şi, astfel, asupra serviciilor publice oferite tuturor cetăţenilor.
> Cea mai mare problemă a moldovenilor este indiferenţa şi pasivitatea. Prea mulţi dintre noi nu au spirit de iniţiativă şi nu se interesează decît de ceea ce ţine de necesităţile imediate. Cred că trebuie să promovăm mai insistent setea de cunoştinţe şi acţiune în primul rînd în şcoală.
> Străinii care vin în Moldova nu ştiu ce-i aşteaptă. Deşi unii au experienţe mai puţin plăcute, majoritatea străinilor pe care-i cunosc sînt plăcut surprinşi de ceea ce văd şi cunosc la noi.
> Cred că m-am născut anume în această ţară pentru că aşa a vrut Dumnezeu – să cresc şi să trăiesc între civilizaţii, atît în termeni de geografie, cît şi în termeni de timp, ca să mă pot asocia cu diverse culturi şi să pot lua ce-i mai bun de la fiecare. În plus, probabil că a vrut Dumnezeu să fiu în companie bună – să nu uităm că nasc şi la Moldova oameni!
> Prima iubire mă aşteaptă. Sînt pe cît de sigură că mă va copleşi prin surprindere cu profunzimea sa, pe atît de nesigură de natura acestui sentiment şi de felul în care mă va schimba.
> Bărbaţii din viaţa mea mă acceptă aşa cum sînt. Altfel, probabil, nu ar mai fi lîngă mine.
> Mă mîndresc cu părinţii. Ei au ştiut să crească şi să se schimbe împreună cu mine şi fratele meu, ca să putem fi în acelaşi pas, să vedem lucrurile prin prisma aceloraşi valori şi să putem avea o relaţie cu adevărat apropiată.
> Studiile peste hotare mi-au cimentat dragostea de ţară. Viaţa este viaţă, cu bucuriile şi tristeţile sale, oriunde te-ai afla. Însă, ştiut lucru, acasă şi pereţii te ajută!
> Am ales să revin în Moldova pentru că pot contribui la o schimbare şi-mi pot permite acest lucru. Sînt specialist în dezvoltare şi prefer să contribui la dezvoltarea propriei mele ţări. În plus, diploma de la o universitate vestică prestigioasă şi suportul familiei îmi oferă siguranţă în ziua de mîine.
> E o greşeală să crezi că nu greşeşti niciodată. Dacă nu-ţi accepţi greşelele, nu poţi învăţa din ele şi, astfel, îţi limitezi creşterea atît pe plan profesional, cît şi pe plan general-uman.
> Mama şi tata au avut dreptate cînd spuneau că orice muncă este nobilă şi că, pentru a obţine ceva în viaţă, trebuie să munceşti. Sînt convinsă că etica de muncă pe care mi-au educat-o părinţii îmi va asigura succesul în orice circumstanţe.
> Mă plictiseşte monotonia. Dar se întîmplă rar, pentru că ruperea monotoniei este în mîinile mele. Am impresia că se plictisesc doar cei leneşi!
> Visez la o vacanţă pe malul mării. Pare un lucru simplu, dar de cîţiva ani nu găsesc timp pentru asta.
> Fenomenele supranaturale mă lasă indiferentă. Am tendinţa să cred că pentru totul există o explicaţie logică.
> Cel mai mult îmi lipseşte acum somnul.

chestionar

1. Principala trăsătură: sînt o fire spontană, sinceră şi fidelă propriilor valori.
2. Principalul defect: am aşteptări prea mari.
3. Ocupaţia preferată: citirea revistei „The Economist” la un dejun relaxant, duminică dimineaţa.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Starea de împăcare cu sine şi cu universul.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Dispariţia unui om drag.
6. Ce urăsc cel mai mult? Combinaţia dintre prostie şi aroganţă.
7. Cea mai importantă reuşită: am luat drumul mai puţin bătut (ca şi în poezia lui Robert Frost „Drumul Nebătut”).
8. Cel mai mare regret: nu am nici un regret.  Este un principiu de care reuşesc să mă conduc.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: că nu voi reuşi să văd Moldova în realitate aşa cum o văd în visele mele.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Winston Churchil.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: Adolf Hitler.
12. Culoarea preferată: roşu.
13. Floarea preferată: cea oferită de bărbatul iubit.
14. Parfumul preferat: cel care împrăştie mireasma în mod subtil.
15. Maşina preferată: cea care nu se strică.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: cel care mi se potriveşte.
17. Magazinul preferat: cel în care sînt reduceri.
18. Băutura preferată: apa.
19. Scriitorul preferat: Gabriel Garcia Marquez şi Fyodor Dostoevski.
20. Eroii preferaţi din literatură: Julia din „1984” de George Orwell.
21. Cartea preferată: „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas şi „Paula” de Isabel Allende.
22. Muzica preferată: îmi place muzica de tot soiul şi nu ştiu dacă aş putea alege un cîntec sau un stil. Dar muzica care mă face să uit de tot şi să cînt este probabil cea mai bună.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „Bleu” de Krzysztof Kieslowski.
24. Deviza: Fericirea e o stare de spirit şi nu de fapt!