Lucia Ciobanu. O familistă înnăscută

Îi place să se înconjoare cu oameni frumoşi la suflet şi cu lucruri frumoase. De aceea, se mîndreşte cu bogata sa colecţie de amintiri frumoase. Cunoscută ca un profesionist în domeniu, Lucia Ciobanu activează de mai bine de 20 de ani în sistemul organelor de stare civilă. Pe lîngă o carieră strălucită, este o familistă înnăscută, o pasionată de teatru şi lecturi, o admiratoare a plantelor de cameră şi o optimistă incurabilă.

> Cea mai colorată, dar şi cea mai preţioasă amintire din copilărie este bunica, imaginea căreia o păstrez pînă acum. O femeie de la ţară, care, deşi a fost victimă a neştiinţei de carte, era o apărătoare dedicată a valorilor umane şi putea să impresioneze pe oricine prin bogăţia sa spirituală, puterea morală şi înţelepciunea vieţii.
> Sînt o familistă înnăscută. De micuţă mi-am dorit o familie frumoasă, în care să predomine sentimentele sincere, înţelegerea şi armonia.
> Colecţionez amintiri frumoase, realizări singulare, fapte bune, gînduri pozitive, cuvinte de încurajare... De fapt, nu mi-am propus să colecţionez ceva anume, dar slăbiciunea mea pentru frumuseţe, naturaleţe şi puritate se manifestă de cele mai multe ori prin procurarea de flori. Cred că acasă şi la serviciu, inclusiv, am adunat aproape toate speciile de flori de cameră.
> Atunci cînd am timp, merg la teatru. Anume spectacolele reuşesc să pună în valoare nevoia omului de stabilitate, de ordine, de moralitate, de frumos, de bine. Cu o deosebită plăcere vizionez un film de calitate sau particip la evenimente de suflet.
> Administrarea corectă a unui colectiv format preponderent din doamne şi domnişoare cred că este cel mai dificil lucru în munca mea, satisfacţia spirituală, însă, este una considerabilă atunci cînd rezultatele obţinute sînt cele dorite.
> Împlinirea profesională şi familială presupune multă flexibilitate. Trebuie să ştii să fii perseverent, dar să înveţi să cedezi şi să renunţi. Trebuie să-ţi aperi punctul de vedere, dar şi să recunoşti că ai greşit. Trebuie să ai individualitate, dar să nu lezezi dreptul celui de alături de a fi el însuşi. Trebuie să fii moral, dar liber de complexe şi clişee... Această listă poate fi continuată la infinit, un lucru, însă, rămîne cert - compromisurile sînt nu numai inevitabile, dar şi necesare.
> Am să fiu banală, dar foarte sinceră: persoanele dragi - familia şi prietenii - sînt sursa mea nesecabilă de fericire.
> Dragostea durează o viaţă... Cred că a iubi este însăşi legea vieţii. Dragostea este una dintre cele mai sublime acţiuni pe care o poate realiza o fiinţă umană. Iubirea însoţeşte toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Dacă ascultăm cu iubire, vom auzi mai multe şi mult mai bine. Dacă vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor căpăta o forţă neînchipuit de mare. Dacă vom gîndi atunci cînd sîntem plini de iubire, gîndurile noastre vor căpăta profunzime şi strălucire...
> Familia mea... cu toţii încercăm să ne trăim frumos viaţa şi să ne bucurăm de fiecare zi. Muncim, ne bucurăm de succesele noastre, ne străduim să petrecem cît mai multe clipe împreună. Fiica noastră, Natalia, pasionată de misterele psihologiei, a optat pentru studii postuniversitare la Moscova. În prezent, îi reuşeşte de minune să îmbine activitatea ştiinţifică cu pregătirile pentru primul eveniment cu adevărat important din viaţa oricărei femei – căsătoria.
> Reţeta bunei dispoziţii o semnează în fiecare zi pisicuţa mea, un nou membru al familiei noastre. Nu în ultimul rînd, „ingredientele” acesteia sînt gîndurile frumoase şi siguranţa în ziua de mîine, pe care le datorez, bineînţeles, soţului.
> Iubesc viaţa şi am învăţat să iubesc şi toate provocările ei. Înţelepciunii bunicii îi datorez faptul că azi îmi reuşeşte să abordez fiecare nereuşită drept o experienţă care mă căleşte şi mă fortifică. Învăţ din fiecare greşeală şi o transform într-o lecţie a vieţii.


chestionar

1. Principala trăsătură: sinceritatea.
2. Principalul defect: dorinţa exagerată de a fi utilă şi de a face lucruri frumoase mă impune, uneori inconştient, să-mi asum prea multe obligaţiuni şi responsabilităţi.
3. Ocupaţia preferată: schimbările îmi dau energie, aşa că nu ezit să-mi explorez talentul şi să bucur familia cu unele intervenţii în interiorul casei.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Familia mea.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Pierderea unei persoane dragi.
6. Ce urăsc cel mai mult? Trădarea, minciuna, făţărnicia.
7. Cea mai importantă reuşită: fiica Natalia.
8. Cel mai mare regret: că nu am reuşit să-i aducem mai mulţi fraţi sau surori fiicei noastre.  
9. Cea mai mare teamă pe care o am: singurătatea.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Margaret Thatcher – pentru personalitatea puternică, inteligenţa şi înţelepciunea irepetabilă.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: dictatorii timpurilor.
12. Culoarea preferată: azuriu.
13. Floarea preferată: trandafirii albi şi crizantemele galbene.
14. Parfumul preferat: „Chanel Nr. 5”.
15. Maşina preferată: „Toyota Camry”.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: prefer hainele care mi se potrivesc şi mă reprezintă.
17. Magazinul preferat: o reţea de magazine în care aş putea găsi de toate şi pentru toate ocaziile.
18. Băutura preferată: Martini Bianco.
19. Scriitorul preferat: Mihai Eminescu.
20. Eroii preferaţi din literatură: Preotul Ralph din „Cîntătoarele din mărăcini” de Collen McCullough.
21. Cartea preferată: „La răscruce de vînturi” de Emily Brontë – această carte mi-a fost dăruită de către prima mea învăţătoare, este foarte veche (datează din anul 1936) şi este unul din cele mai preţioase cadouri, ce continuă să mă sensibilizeze şi acum.
22. Muzica preferată: populară şi clasică.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „Titanic”.
24. Deviza: Perfecţionarea şi autoperfecţionarea - garantul unei dezvoltări ascendente şi durabile.