Lucia Porcescu. Suflet de rară frumuseţe

De fiecare dată, te întîmpină cu zîmbetul ei larg, cu privirea caldă şi întotdeauna binevoitoare. De parcă numai ce s-a desprins de pe paginile unui roman preferat. Lucia Porcescu ştie atît de bine să-şi facă meseria, încît o mireasă care a trecut prin Salonul „Beatrice” va recomanda neapărat salonul şi prietenelor sale. Talentul de a comunica şi farmecul pe care îl are deseori fac să se deschidă şi cele mai împietrite inimi.

> Dragostea la prima vedere e o noţiune vulnerabilă. Iubirea e o creaţie care necesită destul de mult timp pentru a-şi putea delimita forma şi conţinutul. Tocmai de aceea, am impresia că „la prima vedere” are mari şanse să moară „la prima cădere”.
> Bărbaţii sînt braţele de care noi, femeile, avem nevoie pentru a deţine garanţia protecţiei şi a căldurii. Tot ei sînt sursa care ne alimentează fericirea şi flegma interioară. Cît de frumos pot iubi bărbaţii...
> Moda este un şablon pe care prea mulţi aleg să-l urmeze, uitînd de propriile cerinţe sau mofturi. E important să putem filtra ceea ce ni se oferă şi să extragem doar elemente compatibile personalităţii noastre. În caz contrar, riscăm să ne falsificăm sau, mai grav, să ne pierdem identitatea.
> Mă tem de solitudine. E probabil cea mai revoltătoare atmosferă în care se poate încadra o fiinţă umană. Singurătatea înseamnă lipsă de trăire şi absenţă a emoţiei.
> Pentru mine contează să pot oferi oamenilor din jur atenţie şi afecţiune, să mă implic totalmente în ceea ce fac zi de zi, pentru a obţine succesul şi rezultatele dorite.
> De la părinţii mei am învăţat că multitudinea de abilităţi posedate este un bagaj esenţial în viaţă, că este absolut necesar să vrei să înveţi cît mai mult, ca să poţi să realizezi cît mai mult şi, mai ales, ca să ai garanţia stabilităţii şi a succesului pe diverse planuri.
> Oraşul în care mă simt bine este spaţiul în care am plasat de mai bine de 23 de ani particule din mine, în care mi-am văzut visele luînd contur şi căpătînd culoare. Chişinăul e martorul evoluţiei mele şi casa a tot ce-mi este mai drag.
> L-am cunoscut pe Ian Stuart atunci când credeam că stocul de originalitate în sfera rochiilor de mireasă s-a epuizat. El este cel care a pus un mare accent de avangardism pe colecţiile pe care le propune salonul „Beatrice”.
> Căsătoria e împlinirea totală a sentimentului iubirii, consemnarea mutuală a dăruirii celor două suflete îndrăgostite în cel mai dificil, dar şi cel mai frumos ciclu al vieţii.
> Dragostea durează mai mult de o viaţă, schim-bîndu-şi periodic forma şi gradul de manifestare. Ne iubim atunci cînd ne privim, atunci cînd ne certăm, atunci cînd ne sărutăm şi atunci cînd păşim dincolo de moarte...
> Fata mea, Beatrice, este o minune care-mi face inima să crească în densitate şi volum de fiecare dată cînd o văd zîmbind, cînd îmi vorbeşte sau mă îmbrăţişează.
> E sănătos să te trezeşti dimineaţa şi să le spui la ai tăi cît de mult îi iubeşti, să păstrezi zilnic dimensiunile zîmbetului, să bei ceai verde în pauza de la serviciu, să citeşti duminică, după-amiază.
> Cel mai greu în viaţă e să interacţionezi cu oamenii, să înţelegi felul lor de a simţi şi de a transmite mesaje sau emoţii. Simetria interumană spirituală se reliefează greu, dar merită efortul.
> Miresele de la Chişinău sînt întruchiparea frumuseţii şi a bunului gust – constatare pe care am făcut-o pe parcursul celor 18 ani de carieră.
> Nunţile din Moldova sînt un simbol al poporului nostru şi imaginea care reflectă perfect tradiţiile pe care le avem. Important e, însă, că tot ele sînt reprezentarea vie a conceptului românesc asupra bucuriei şi dragostei şi a felului în care ele trebuie să fie trăite şi manifestate. E imposibil ca la nunţile de la noi să nu vezi dansuri arzătoare sau să nu auzi discursuri pline de sinceritate şi dăruire.

chestionar

1. Principala trăsătură: perfecţionismul.
2. Principalul defect: emotivitatea.
3. Ocupaţia preferată: am o predilecţie pentru gătit.
4. Ce e, pentru mine, fericirea perfectă? Familia este donatorul meu de fericire absolută.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Refuz să-mi definesc acest gînd.
6. Ce urăsc cel mai mult? Kitsch-ul uman, noţiune ce pentru mine reprezintă slăbiciunea şi incapacitatea oamenilor de a-şi crea parametrii unei personalităţi.
7. Cea mai importantă reuşită: familia.
8. Cel mai mare regret: nu pot cumpăra sănătatea şi nemurirea celor dragi.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: este şi acesta un gînd pe care încerc să-l elimin din orizontul meu ideatic.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Margaret Thatcher.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: toţi cei care au egalat cu zero viaţa a milioane de oameni.
12. Culoarea preferată: verde.
13. Floarea preferată: orhideea.
14. Parfumul preferat: „Noa”, Cacharel.
15. Maşina preferată: apreciez gradul de securitate şi confort oferit de o maşină.
16. Brandul preferat: e important ca hainele să mă reprezinte şi să aibă capacitatea de a-mi reflecta diverse stări.
17. Magazinul preferat: cel care-mi oferă produse ce au numitor comun cu personalitatea mea.
18. Băutura preferată: nu refuz niciodată o cafea matinală.
19. Scriitorul preferat: Mircea Eliade, Mircea Cărtărescu.
20. Eroii preferaţi din literatură: Victor Petrini, „Cel mai iubit dintre pămînteni”.
21. Cartea preferată: „Nuntă în cer”, Mircea Eliade.
22. Muzica preferată: Nicu Alifantis.
23. Filmul preferat: „La vita e bella”, „Legends of the fall”.
24. Deviza: Privesc cu maximă seriozitate tot ce am de făcut şi am convingerea că pentru a obţine satisfacţie şi împlinire datorită propriilor realizări, e nevoie de dăruire şi implicare totală.