Loretta Handrabura. Coloana vertebrală a politicii

Pasionată de lecturi, reuşeşte să-şi facă o carieră şi în domeniul apropiat sufletului, dar este destul de activă şi în plan politic. Loretta Handrabura nu se mulţumeşte niciodată cu jumătatea de măsură. A savurat sute de autori şi a scris propriile cărţi. Învaţă în fiecare zi cum să ajute oamenii, după ce şi-a primit mandatul de consilier municipal şi susţine că moralitatea în politică este cel mai important lucru pentru ea.   

> Consiliul municipal Chişinău, dincolo de faptul că este perceput, nu fără temei, de chişinăueni ca o bufonadă şi clounadă politică, datorită comportamentului, atitudinii şi limbajului neadecvat al unor consilieri pentru acest for deliberativ, reprezintă pentru mine o adevărată şcoală. O şcoală cu un profil foarte larg de „specializare”, în cadrul căreia îmi valorific, înainte de toate, potenţialul meu profesional, învăţ „din mers” subiecte de ordin juridic, economic, buget şi finanţe, construcţii capitale etc.
> Femeile din politica moldovenească, puţine cîte sînt, pot fi divizate în idealiste (şi, de regulă, cu o moralitate pronunţată) şi întîmplătoare. Primele se implică în activitatea politică din convingerea că ar putea schimba ceva datorită competenţelor şi abilităţilor profesionale pe care le au, fie pentru a exprima şi părerea segmentului feminin în luarea deciziilor, pentru a oferi o alternativă. Ele sînt conştiente mai mult sau mai puţin de riscurile şi bătăliile pe care urmează să le poarte cu prejudecăţile şi atitudinea falocratică a colegilor. Vocea şi poziţia lor nu este totuşi suficient de impunătoare, chiar dacă muncesc, de regulă, mai mult decît unii colegi, pentru a accede la nişte poziţii cheie, deoarece nu au resursele materiale necesare pentru a se auto promova şi nici susţinerea altor femei, a familiei. Cele întîmplătoare se implică în politică atunci cînd li se oferă o poziţie avantajoasă pe lista parlamentară ori o funcţie în administraţia publică centrală/locală. Loiale bărbaţilor care le-au promovat, ele se străduie să-şi exercite atribuţiile/funcţia astfel încît să nu-i dezamăgească.
> Aş renunţa la politică, dacă nu aş mai crede în ceea ce fac. Voi acţiona în consecinţă atunci cînd decizia politică colectivă va fi în disonanţă totală cu principiile şi valorile mele etice, chiar dacă nu pot să fiu de acord cu alegerea de a sta la o parte şi a critica doar sau a mă lamenta cu diagnosticul „vai de capul nostru!”.
> Partidele politice din Moldova sînt un indicator clar al faptului că pluripartidismul este perceput în spiritul specific democraţiei noastre moldoveneşti. Altfel spus, prin prisma unei afaceri şi foarte puţin ca expresie a voinţei politice a unui segment de populaţie. Cu excepţia a 8-10 formaţiuni reale, cu doctrine, cu programe şi platforme, pe care încearcă să le aplice în actul de administrare centrală şi locală, dar care au totuşi mari carenţe la capitolul democraţie internă de partid şi transparenţă, celelalte sînt în criză de entitate şi identitate politică.
> Calitatea studiilor din Moldova reflectă calitatea vieţii de astăzi de la noi, pentru că actul educaţional este interdependent cu nivelul economic, social şi cultural. Cu mici excepţii, calitatea este una defectuoasă şi cu multe sincope atît la capitolul abordării conceptuale a învăţămîntului de toate nivelele, cît şi în ceea ce priveşte procesul de organizare, formare şi evaluare.
> „Cel mai carismatic politician” este un calificativ cu mare greutate, pe care nu-l poţi conferi multor persoane. Dintre contemporani, Angela Merkel este, în opinia mea, modelul de politiciană cu autoritate, a cărei valoare personală este una extraordinară, are un caracter exemplar şi se bucură de un mare prestigiu în ţară şi peste hotare.

chestionar

1. Principala trăsătură: devotamentul.
2. Principalul defect: nepragmatică.
3. Ocupaţia preferată: lectura.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? A crede în ceea ce fac, a mă identifica cu acţiunea propriu-zisă şi a obţine un rezultat util şi pentru alţii.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Să fiu privată de simţul acut al conştiinţei, moralei şi sensibilităţii.
6. Ce urăsc cel mai mult? Laşitatea, servilismul şi parvenitismul.
7. Cea mai importantă reuşită: cărţile mele.
8. Cel mai mare regret: nu am fost permanent alături de mama, atunci cînd se stingea în suferinţă.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: este, ca din cauza trădării, laşităţii şi a dezamăgirii, să nu mă mai pot bucura în fiecare dimineaţă de soarele care răsare ca o dreptate şi apune ca o făgăduinţă, vorba poetului G. Vieru.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Mihail Kogălniceanu.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: Iosif V. Stalin.
12. Culoarea preferată: turcoazul.
13. Floarea preferată: lăcrimioarele, crizantemele, trandafirii.
14. Parfumul preferat: „Chance Chanel”, „Pure Poison”,  „Bvlgari” şi „Cerutti”.
15. Maşina preferată: nu pot să apreciez valoric ceea ce nu am „gustat“/„încercat“.
16. Brandul de îmbrăcăminte preferat: deocamdată este cel pentru femei şi de care am nevoie pe moment.
17. Magazinul preferat: cel în care calitatea, originalitatea şi preţul produselor se certifică.
18. Băutura preferată: sucul de grepfrut, cafeaua cu îngheţată, martini.
19. Scriitorul preferat: M. Proust, F. Dostoevski, G. Garcia Márquez, C. Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu, M. Cărtărescu.
20. Eroii preferaţi din literatură: Eugenie Grandet, Martin Iden, Ştefan Gheorghidiu, Doamna T., Apostol Bologa, Elena Drăgănescu...
21. Cartea preferată: „În căutarea timpului pierdut” de M. Proust şi „Patul lui Procust” de C. Petrescu rămîn în top.
22. Muzica preferată: mă regăsesc şi în melodiile populare, dar şi în piesele lui E. Doga, A. Vivaldi, G. Bregovic.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „Pianistul”, dar şi „Сибирский цирюльник”, „Pacientul englez”, „Doctorul Jivago”.
24. Deviza: Fii Tu Însuţi!