![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Afacerile reprezintă domeniul pe care l-a încercat şi care i-a plăcut. A însuşit repede regulile jocului, a „prins rădăcini” şi l-a extins. A parcurs drumul de la contabilă într-o asociaţie de comerţ pînă la a conduce localuri şi a aduce branduri vestimentare.
> Reţeta succesului. Se vorbeşte mult care ar fi, mulţi o caută. Cred că există o reţetă. Obligatoriu, pentru că oriunde există reţete, secrete şi reguli. Important e să ştii să le însuşeşti. Se spune că, pentru a fi de succes şi bogat, trebuie să înveţi de la oameni de succes şi bogaţi. Cred că aşa şi este. Sînt înconjurată de asemenea oameni cărora le datorez experienţa mea şi realizările mele.
> Mereu am tins să merg înainte, fără a mă opri într-un anumit moment, la o anumită realizare, să obţin succese şi să-mi găsesc vocaţia. De mică, chiar dacă atunci erau alte scopuri, alte idealuri faţă de timpurile de acum.
> În viaţă, important e să ştii ce-i al tău. Ce-ţi iese cel mai bine. La început, am dorit să mă fac filolog, am şi înaintat actele la Institutul Pedagogic, dar n-am reuşit, după care am mers să muncesc la Asociaţia de Stat de Comerţ. Am intrat la facultate – evidenţa contabilă în comerţ – şi am înţeles că acesta este domeniul meu, aşa am determinat predestinaţia mea profesională. Ulterior am lucrat în domeniu, iar, la un moment dat, am dorit să-mi verific forţele pe cont propriu, să văd dacă pot lua decizii corecte. Îmi era foarte interesant cum se „aranjează” lucrurile în afaceri şi m-am acomodat repede. Cazul meu vine ca o demonstraţie pentru cei ce clasifică afacerile în categoria „meseriilor bărbăteşti”. De ce businessul nu poate fi o „profesie feminină”?
> Principiile în afaceri. Cred că în business se calcă peste orice principii. Altceva e ce atitudine ai şi cum îţi construieşti propria afacere. Pentru mine contează foarte mult sinceritatea şi încrederea în parteneri, fără de care este foarte greu de realizat nişte proiecte comune. Dacă simt că partenerul minte, nu va ieşi nici o relaţie de colaborare cu acesta – întotdeauna se vor găsi oameni gata să conlucreze deschis.
> Femeile sînt nevoite să demonstreze, uneori, că nu sînt inferioare bărbaţilor. Mai ales în afaceri, unde femeile trebuie să respecte regulile jocului, fără excepţii şi să uite de noţiunile „bărbat-femeie”. În business acestea nu există. Dacă nu ţii cont de asta, eşti „mîncată” pe loc.
> Femeile trebuie să reuşească peste tot – aşa se pare. Să aibă grijă de casă, să gătească ceva gustos, să acorde grija cuvenită copiilor, persoanei iubite, şi pentru afaceri să aibă timp. Cred, totuşi, că un „domeniu” din cele menţionate are de suferit. Important e să te simţi confortabil şi să nu cultivi în viaţă una sau altă „ramură”. Cu cît ai mai puţin timp liber, cu atît mai bine le reuşeşti pe toate!
> Femeie-vărsător. Asta sînt. Mereu am fost independentă şi iubitoare de libertate, deşi nu m-am gîndit vreodată că mă încadrez în standardul „pasăre liberă”. În cel contrar – „în colivie de aur” – cu atît mai mult. Încrederea este colivia mea de aur. Şi persoanele apropiate mă înţeleg perfect…
chestionar
1. Principala trăsătură: ambiţioasă în realizarea obiectivelor propuse.
2. Principalul defect: nu ascult de cei mai în vîrstă.
3. Ocupaţia preferată: călătoriile.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Armonia în toate.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Pierderea persoanelor apropiate.
6. Ce urăsc cel mai mult? Minciuna şi ipocrizia.
7. Cea mai importantă reuşită: experienţa mea şi proiectele mele.
8. Cel mai mare regret: timpul.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: de trădare.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Jeanne D’Arc.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: Hitler.
12. Culoarea preferată: alb.
13. Floarea preferată: ghiocelul.
14. Parfumul preferat: „GUCCI ENVY”.
15. Maşina preferată: „Lamborghini”.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: „Louis Vuitton”, „Polo Garage”.
17. Magazinul preferat: „Shopping MallDova”.
18. Băutura preferată: Asti Martini.
19. Scriitorul preferat: Paulo Coelho.
20. Eroii preferaţi din literatură: Evghenii Oneghin şi Tatiana.
21. Cartea preferată: „Zahir” de Coelho.
22. Muzica preferată: cea a anilor ’70-’80 - muzica retro.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „The Curious Case of Benjamin Button”.
24. Deviza: Învinge! Doreşti să obţii ceva – obţine!

Voi chemati lumea sa petreaca timpul frumos in acest local, insa singuri NE ALUNGATI din cauza ca va socotiti cei mai tari, cu acest “DREPT” de a o face.
De ce? Doar din motiv ca ACCIDENTAL s-au spart niste scrumiere???:))))
Lume, fiti atenti, atunci cind luati singuri meniul de pe masutele mici ce se afla linga fiecare fotoliu de la terasa! Exista sansa, ca ACCIDENTAL sa spargeti niste scrumiere. Dupa asa incident, la simplul “Ma scuzati!” raspuns “Vsio normalino” sa va vina in cont 3 scrumiere in loc de 2 sparte. Nu mai zic de faptul ca nu o sa fiti anuntati ca aceste scrumiere vor fi achitate, ci o sa aflati doar cind veti cere contul. Dupa o sa fiti tratati ca niste criminali, din motivul ca scrumiere sparte au fost totusi 2. La cerere sa aduca dovada, se refuza. Administratoarea cu cicatrice tipa in gura mare la dvs.
Interesanta chestie se intimpla, probele ‘crimei’ nu exista, presupun ca din mindrie, administratoarea nu voia sa accepte ca nu are dreptate (caci probe nu avea) insista sa plecam cit mai urgent din acest local din motiv ca am achitat doar 2 scrumiere sparte in realizate, si nu 3 scrumiere cum dorea doamna. Facem business pe scrumiere BRANDUITE??
Imi place mult localul Graffiti, nu imi place atirnarea personalului, mai concret a citorva personae care se au nasul foarte sus. Daca localul pretinde a deservi clienti VIP aceasta nu inseamna ca personalul trebuie sa faca figure de “VIP” fata de acestia.
Am cecuri care insumeaza cheltuieli in acest local, mai mult de 10 000 lei, poate nu mult dar nici putin cred eu. Cum ramine cu cartela de Discout care i se ofera consumatorului daca are cecuri in valoarea de 2500 lei??? Dar te trateaza de parca ai lasa in cont la 5 lei. Motiv: NU AVEM CARTELE. Unde e dreptatea? Cum ramine cu drepturile consumatorului??? Lasam sa fie lezate aceste drepuri a noastre de niste administratori incopetenti???