Adriana Voloşenco. Predestinată muzicii

„Fabrica de staruri” a venit ca o mare provocare peste ea. Deşi de nouă ani este solista formaţiei „Drîmba”, Adriana Voloşenco a avut nevoie de proiect pentru a-şi face şi mai cunoscut numele. Muzica este pasiunea şi meseria ei, ea schimbînd dreptul pe o carieră muzicală. Crede că marile succese din viaţa ei abia urmează. Nici nu ştii cum ajunge să cînte în duet cu Eros Ramazzotti...

> „Fabrica de staruri” reprezintă o experienţă unică, deosebită, o şansă pe care am avut posibilitatea să o valorific, o oportunitate de a-mi face numele şi mai cunoscut decît înainte, o etapă frumoasă a vieţii mele. A fost o provocare. Am dorit să-mi demonstrez mie şi altora că pot să fiu un concurent destoinic în cadrul unui proiect de asemenea anvergură. Şi cred că mi-a reuşit.
> Lumea mă recunoaşte în stradă, diferiţi oameni îmi spun diferite lucruri, de la faptul că le-a plăcut prestaţia mea la proiect, pînă la întrebări de tot felul. Celebritatea, adaptată la dimensiunile Republicii Moldova, se simte cu siguranţă altfel decît la Hollywood, dar e o senzaţie plăcută, atîta timp cît nu depăşeşte anumite limite. Cel mai important mi se pare acum să nu dezamăgesc aşteptările celor care au încredere în mine şi în capacităţile mele. Iar asta înseamnă muncă şi dăruire, implicare continuă.
> Am învăţat de la părinţii mei să trăiesc viata din plin, să fiu sinceră, să nu fac rău, să muncesc, să-i respect pe cei din jurul meu şi mai ales, să am încredere în mine.
> Viaţa este plină de surprize. Acum jumătate de an „Fabrica de staruri” nu făcea parte din planurile mele de viitor. Şi totuşi, s-a întîmplat şi mi s-a schimbat viaţa. Tot ce vine către noi vine doar ca să ne ajute să ajungem mai repede spre ceea ce ne este predestinat. Dacă în cinci ani ajung să cînt pe o mare scenă a lumii sau dacă rămîn la Chişinău, nu contează atît de mult. Important este să fie ceva care să-mi placă, să-mi aducă bucurii şi satisfacţii şi să mă ajute să progresez. Nu închid uşa şanselor şi lucrurilor bune. Le aştept şi le primesc cu mare plăcere.
> Mă fascinează Lara Fabian, felul ei de a trăi la maxim fiecare piesă, de a se implica şi actoriceşte în interpretare, acest lucru conferindu-i unicitate. De asemenea, îmi place mult Laura Pausini.  
> M-am îndrăgostit pentru prima dată în clasa întîi de un băiat mult mai mare decît mine. Iubirile acestea, de la grădiniţă şi din clasele primare, sînt mai mult un fel de admiraţie pentru cineva, un fel de ideal pe care ni-l creăm în mintea noastră de copii, şi, evident, aceste sentimente trec odată ce conştientizăm că idealul nu este chiar ideal, iar admiraţia îşi reorientează ţinta. Cea mai lungă relaţie a durat doi ani, deocamdată.
> Bărbatul ideal este cel care mi se potriveşte mie, de asta şi este ideal pentru mine. Cînd va apărea în viaţa mea, va şti că este cel ideal, iar eu voi şti că sînt ideală pentru el. Compatibilitatea, buna înţelegere, respectul reciproc, dragostea şi dăruirea sînt sentimentele care trebuie să existe în relaţia dintre o femeie şi un bărbat, şi cînd aceste lucruri există, nu stai să cauţi idealul şi nici nu te întrebi dacă cel de lîngă tine este ideal. Trăieşti şi iubeşti şi ce mai contează că bărbatul de lîngă tine nu arată ca George Clooney? Dacă aş trăi visînd la acest gen de ideal, cred că aş avea mari dezamăgiri, or, George Clooney nu e decît un om, poate chiar cel mai nepotrivit pentru mine bărbat.
> Am fost o elevă veselă, visătoare şi cîntăreaţă. Nici un eveniment şcolar nu se organiza fără participarea mea. Mi-a plăcut foarte mult literatura română.
> Pasiunile mele sînt schiatul şi patinajul. De mică mi-am dorit să-mi pun patinele şi să alerg pe patinoar, asemenea profesioniştilor de la campionatele de patinaj artistic. Ador să călătoresc şi să practic echitaţia.
> Mi-am dorit foarte mult să cînt cu Ion Suruceanu şi dorinţa mi s-a împlinit deja. Din interpreţii străini, aş vrea să cînt cu Eros Ramazzotti.  
> Muzica este un mod de a fi, o stare de împlinire şi de bine, o posibilitate de a creşte, de a mă autodepăşi, un stil de viaţă şi, nu în ultimul rînd, muzica este arta care reuşeşte de fiecare dată să mă menţină pe făgaşul optimismului, al bunei dispoziţii şi al unei stări interioare unice şi deosebite.
> Colegii din formaţia „Drîmba” au aşteptat revenirea mea şi m-au primit foarte bine, entuziasmaţi şi binevoitori ca întotdeauna. Cariera mea va evolua în funcţie de şansele pe care o să le am şi de posibilităţile pe care o să mi le pot asuma. Nu aduce anul cît aduce ceasul, aşa că orice este posibil în această lume imprevizibilă şi mereu în schimbare.

chestionar

1. Principala trăsătură: sînt ambiţioasă.
2. Principalul defect: mereu întîrzii.
3. Ocupaţia preferată: să calc, să dorm, să mănînc.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Să fac ceea ce-mi place, să fiu alături de cei pe care îi iubesc.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Să pierd oamenii dragi.
6. Ce urăsc cel mai mult? Oamenii perfizi şi bărbaţii laşi.
7. Cea mai importantă reuşită: „Fabrica de staruri”, deocamdată.
8. Cel mai mare regret: nu regret nimic.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: să nu mai pot cînta.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Cleopatra.
11. Personaj istoric care imi trezeşte cel mai mult antipatie? Hitler.
12. Culoarea preferată: roşu.
13. Floarea preferată: cala.  
14. Parfumul preferat: „Coco Mademoiselle” de la Chanel.  
15. Maşina preferată: BMW.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: casual.    
17. Magazinul preferat: „Naf-Naf”, „Casual”.   
18. Băutura preferată: Martini.
19. Scriitorul preferat: Lev Tolstoi.    
20. Eroii preferaţi din literatură: Anna Karenina.
21. Cartea preferată: „Таис афинская” (I. Efremov).
22. Muzica preferată: blues-ul tradiţional.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „Autumn in New York”.
24. Deviza: Cine nu riscă, nu bea şampanie... sau martini.