Adriana Ochişanu- Botgros. Aleasa destinului

Cineva ar zice că e alintata destinului. or, care tînără interpretă de muzică populară nu s-ar vedea în locul său şi cine nu şi-ar dori să facă parte din „clanul” Botgros? Ea îi este recunoscătoare sorţii, dar nu se mulţumeşte cu atît, clădindu-şi cu meticulozitate cariera pe care nu o separă pentru nici o clipă de viaţa privată, respectiv, familie. Vocea ei, alături de orchestra „Lăutarii”, nu cunoaşte frontiere, devenind, la moment, una simbolică a muzicii populare româneşti.

> Mă simt femeie atunci cînd sînt iubită şi apreciată, cînd sînt auzită fără să strig, cînd feciorul îmi spune „mama, te iubesc!”, cînd mă trezesc dimineaţa şi-mi spun: „Doamne, cît de frumoasă este viaţa atunci cînd ai lîngă tine un copil, un soţ care te iubeşte!”.
> Muzica populară este pentru mine menirea şi rostul în viaţă. Şi sînt fericită atunci cînd pot mîngîia sufletele oamenilor care îmi iubesc cîntecele. Aplauzele, după părerea mea, sînt cel mai mare trofeu pentru un artist.
> Dacă n-aş fi făcut meseria asta, probabil că eram un om neîmplinit. Poate, cine ştie, eram un jurist, medic sau profesoară. Cînd eram o copilă, îmi plăcea să mă joc de-a învăţătoarea, mama mea fiind învăţătoare şi îmi plăcea să stau lîngă ea cînd controla caietele elevilor. Dar, în suflet, cu siguranţă, aş fi dus dorul de cîntec şi de scenă.
> Întotdeauna m-am străduit să nu uit de unde am plecat şi de cei şapte ani de-acasă. Părinţii, casa părintească şi copilăria sînt oglinda amintirilor frumoase, care nu se uită niciodată.
> Nu-mi pot permite să fac ceea ce nu vreau: de exemplu, să interpretez o melodie pe care n-o simt, pentru că publicul sesizează foarte bine atunci cînd nu ai ce spune. Sau să promit un lucru şi să nu-l duc pînă la capăt. N-aş putea trăda o prietenie…
> Pentru mine, Nicolae Botgros este simbolul viu al muzicii populare, sufletul orchestrei LĂUTARII şi nucleul  familiei Botgros. Şi după toate acestea, mai e şi un bunic care îşi iubeşte nepoţelul la nebunie. Familia, pentru Nicolae Botgros, ocupă cea mai importantă poziţie în viaţa sa.
> Faptul că am o familie „muzicală” este destinul care m-a ales şi un avantaj pentru mine. Avînd un soţ violonist şi compozitor, sîntem mereu împreună, el lucrează la repertoriul meu. Cred că orice cîntăreaţă şi-ar dori acest lucru - eu am avut norocul acesta. Cred că cea mai mare fericire este copilul nostru care, la rîndul lui, este un violonist în devenire. Nu degeaba se spune în popor: „Ce iese din pisică, tot şoareci mănîncă” .
> Pe piaţa de profil, locul meu este acolo unde sînt apreciată. Locul unui artist îl decide publicul – poţi să ai zeci de titluri, să te baţi cu pumnu-n piept şi să strigi că eşti cel mai tare şi mai mare, dar publicul nu-l poţi duce în eroare, pentru că simte cînd nu eşti sincer cu el. Niciodată n-am pretins la un loc anumit - fiecare are loc sub soare.
> Publicul, probabil, mă ţine minte de la acea „Sanie cu zurgălăi”, care a fost un început. După acest minunat cîntec au urmat şi altele, frumoase, care şi azi răsună la radio şi televiziune. Cine ştie, poate acea „Sanie cu zurgălăi” mi-a adus noroc. Şi acum interpretez acest cîntec cu mult drag la petreceri şi spectacole. Este important să faci cu sufletul ceea ce-ţi place, pentru că numai aşa lucrurile frumoase nu dispar cu timpul.

chestionar

1. Principala trăsătură: sociabilă şi deschisă cu oamenii.
2. Principalul defect: prea impulsivă.
3. Ocupaţia preferată: cîntecul.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Cînd ai prieteni şi o familie care te iubeşte.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Să pierd pe cineva drag din familie.
6. Ce urăsc cel mai mult? Munciuna, aroganţa şi obrăznicia.
7. Cea mai importantă reuşită: lansarea albumului meu în România.
8. Cel mai mare regret: pierderea tatălui.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: singurătatea.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau  de vorbă? Cu Ştefan cel Mare.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie: Stalin – de pe urma regimului său au avut de suferit atîţia moldoveni, printre care şi bunicii mei.
12. Culoarea preferată: roz şi alb.
13. Floarea preferată: trandafirii albi.
14. Parfumul preferat: „Coco Mademoiselle” de la CHANEL.
15. Maşina preferată: BMW.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: „Chanel”.
17. Magazinul preferat: „Băneasa Shopping Mall”, Bucureşti.
18. Băutura preferată: cafeaua.
19. Scriitorul preferat: Mihai Eminescu.
20. Eroii preferaţi din literatură: Romeo şi Julieta.
21. Cartea preferată: „Alchimistul” de Paulo Coelho.
22. Muzica preferată: orice muzică de calitate.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „Titanic”.
24. Deviza: să mergi prin viaţă cu demnitate şi să te bucuri de orice clipă trăită!