Milionarul flexibil

„Samsung” ocupă locul 1 în categoria  electrocasnice  şi locul 2 în categoria “telefoane mobile”.

Grupul “Samsung” a fost înfiinţat în 1938 de Byung-Chull Lee, un om de afaceri devenit legendă în Coreea. Lee a creat o companie de comerţ cu o investiţie de 2000 USD şi cu 40 angajaţi.

Bineînţeles 2000 USD însemnau altceva în anii 30. A numit această companie “Samsung” care înseamna “trei stele” în limba coreeană. Compania a înregistrat o creştere moderată până la invazia comunistă din 1950 care l-a forţat pe Lee să abandoneze operaţiunile din Seul. Soldaţii şi politicienii de ambele părţi ale conflictului au jefuit compania de activele sale lăsându-le aproape de zero. Cu economiile aduse de unul dintre manageri, Lee a reluat activitatea companiei în 1951 şi într-un an activele au crescut de 20 ori.

Lee a înfiinţat o rafinărie de zahăr în 1953, o mişcare care a fost criticată la timpul respectiv deoarece zahărul putea fi foarte uşor obţinut din ajutorul american de după război. Dar pentru Lee această acţiune a fost foarte importantă deoarece a fost prima facilitate industrială deschisă în Coreea de Sud după război. De la zahăr, lână şi alte articole ale industriei uşoare, Lee a trecut la industria grea, siderurgică şi contrucţii de maşini şi nave. Compania a prosperat sub filozofia lui Lee care a insistat ca “Samsung” să devină lider în orice ramură industrială în care se implica.

De la producţia de bunuri alimentare şi de larg consum “Samsung” şi-a diversificat activitatea economică în diferite domenii, incluzând asigurări, staţii radio şi de televiziune, companii de securitate, şi chiar un magazin universal. La sfârşitul anilor 1960 conglomeratul “Samsung” genera venituri anuale de 100 mil USD.

La sfârşitul anilor `60 Lee a decis să intre în industria mass-media prin lansarea unui post de televiziune şi a unui post de radio, şi prin fabricarea de televizoare şi componente. Această industrie era dominată la acea vreme de firme din Statele Unite şi din Europa, şi câteva companii japoneze începuseră să intre în această industrie. La începutul anilor 1970 “Samsung” a început să producă şi alte electronice de larg consum.

Între anii 70 şi 80 Samsung a creat mai multe grupuri de companii fabricante de electronice care au fost grupate mai târziu sub o singura entitate cunoscută sub numele de “Samsung Electronics Co. Ltd”.

În 1982 “Samsung” a deschis o fabrică de asamblat televizoare în Portugalia pentru a furniza pe piaţa europeană 300.000 televizoare anual. În 1984 a construit o fabrică de 25 mln USD care era capabilă sa producă 1 milion de televizoare pe an şi 400 000 cuptoare cu microunde. Apoi în 1987 a deschis o altă fabrica de 25 mln USD în Anglia, fabrica producea 400 000 televizoare color, 300,000 video recordere şi 300.000 cuptoare cu microunde.

Între 1977 şi 1987 veniturile “Samsung” au crescut de la 1.3 mln USD la peste 22 miliarde USD. Cam 20% din produsul intern brut al Coreei la acea vreme. Mare parte din această creştere a fost datorată diviziei “Samsung Electronics”. Byung-Chull Lee a murit în 1987 şi a fost succedat de fiul său, Kun-Hee Lee. Kun-Hee Lee şi-a dat seama de importanţa diviziei de electronice şi a făcut tot posibilul ca aceasta să fie cea mai mare diviziune a grupului “Samsung”. În 1993 Kun-Hee Lee a vândut 10 dintre subsidiarii “Samsung Group”, a micşorat compania şi a unit diverse ramuri pentru a se concentra numai asupra a : electronică, inginerie şi industria chimică.

“Samsung Electronics” Ucraina e filială a Corporaţiei Samsung Electronics care răspunde de pieţele Ucrainei, Moldovei şi Republicii Bielarusi. SEU a fost fondată în 1996 la Kiev, actualmente având peste 300 de angajaţi.