Pasiuni electorale

Cel mai important eveniment, ce urmează să se producă în primăvara curentă şi care a mobilizat exemplar toată clasa politică moldovenească, nu a putut să ne lase indiferenţi nici pe noi. Ba mai mult, am organizat o discuţie cu patru experţi în domeniu, în cadrul căreia am analizat avantajele şi dezavantajele partidelor, oferte electorale, dar şi posibile scenarii postelectorale.   

[ CEA MAI ATRĂGĂTOARE OFERTĂ ELECTORALĂ ]

Viorel Cibotaru:
• Într-un fel sau altul toate partidele politice vin cu o ofertă standard. Lumea va alege un partid care va reuşi cel mai bine managementul crizei. Campania electorală se va desfăşura în plină criză economică, iar partidul care va izbuti să  fie cel mai vizibil în acest context, va aduna cele mai multe voturi.

• Cea mai bună ofertă este cioara de pe gard, care a adus dividende şi în 2001, şi în 2005. Situaţiile se pot schimba radical doar din cauza unor factori de destabilizare, or R. Moldova este în pragul unor astfel de factori care pot răsturna orice scenarii planificate. Vedem deja ce se întîmplă în Bulgaria şi Letonia. Va urma Slovacia şi Ucraina. Criza economică, criza gazelor şi mulţi alţi factori pot anula orice scenariu.
 
Vsevolod Ciornei:
• Dacă lucrurile nu se vor înrăutăţi prea mult pînă la alegeri, deoarece nu prea cunoaştem dinamica acestei crize economice, Partidul Comuniştilor ar putea să-şi păstreze poziţia. În cazul în care criza mai răstoarnă pînă la primăvară nişte lucruri fundamentale, situaţia s-ar putea complica.

Petru Bogatu:
• Clasa politică trebuie să înţeleagă că va trebui să ofere nişte soluţii. În cazul în care lucrurile se vor derula aşa cum se prezintă astăzi, iar criza financiară se va accentua şi va afecta Republica Moldova, partidul de guvernămînt va avea de pierdut mult în această campanie electorală. Vor avea de cîştigat cei ce vor veni cu sloganul schimbării. Rămîne de văzut dacă poate propune cineva o ofertă suficient de  convingătoare şi potrivită momentului.   

Igor Boţan:
• Cetăţenii moldoveni, în linii mari, vor avea două oferte. Una va fi însoţită de o retorică pro-occidentală, iar cealaltă – de o retorică pro-rusească. Astfel, Republica Moldova este ca o insulă între două plăci tectonice – Uniunea Europeană şi Rusia – care oscilează. Ce soartă poate avea Republica Moldova într-o astfel de situaţie? Cînd aceste plăci se apropie, Moldova riscă să fie strivită, dacă se îndepărtează - riscă să se prăbuşească. Clasa politică din Republica Moldova a înţeles deja că pentru noi este important să sărim pe una din platforme - ori estică, ori europeană.

• Platforma europeană va fi una dominantă acum, deoarece criza economică mondială arată că Rusia este afectată cel mai mult. În plus, Rusia este preocupată de restabilirea propriei măreţii, care se poate face din contul fostelor republici sovietice. Ucraina,Georgia, Republica Moldova şi chiar Belarus nu doresc acest lucru.

• Nu vor exista diferenţe vizibile între ofertele electorale ale partidelor. Se va miza pe integrare europeană şi pe relaţii bune cu Rusia. Detaliile vor ţine doar de trecutul istoric al formaţiunilor politice. Partidul de guvernămînt va spune ceea ce face deja şi o face de o manieră propagandistică proastă. La nivel de oferte totul va fi aproape tras la indigo. Vor conta doar detaliile: neutralitatea versus integrarea în NATO, pro-românismul versus pro-moldovenismul etc.

Viorel Cibotaru:
• Eu sînt de acord că lumea deja ştie pe cine să voteze. Lumea votează pentru promisiuni. Comuniştii vor fi votaţi de către cei ce aşteaptă un pic de statalitate, de majorări salariale. Liberalii vor fi votaţi doar pentru că au promis că vor da la bot comuniştilor. Ei prind electoratul nemulţumit de partidul de guvernămînt.  

Petru Bogatu:
• Dacă Dorin Chirtoacă s-ar culca şi s-ar trezi în ziua  alegerilor, imaginea sa nu va fi erodată, indiferent dacă va atinge sau nu obiectivele pe care şi le-a propus fie în calitate de primar, fie de om politic. Asta pentru că oamenii văd că el este obstrucţionat de autorităţile centrale care îi pun beţe în roate, împiedicîndu-l să-şi facă datoria. De aceea, eu sînt de acord că ofertele politice contează mai puţin. Ca să fie eligibilă şi dacă vreţi, inteligibilă, oferta trebuie să îmbrace forma mitului politic. Pentru că oamenii, de regulă votează nu doctrinele, ci mitul politic care se naşte undeva la confluenţa dintre aşteptările oamenilor şi mesajul politic. Cînd Obama a spus - noi putem – credeţi că mulţi americani s-au gîndit la detalii? La noianul de promisiuni din programul său electoral? Nu. Mitul schimbării pe care l-a oferit Obama s-a pliat pe aşteptările americanilor. Mitul acelui partid din Republica Moldova care se va mula  pe aşteptările electoratului, va aduce cele mai multe voturi.

• Indiferent de doctrine, numărul impunător de partide, noi avem trei mari mituri: mitul paradisului sovietic pierdut, pe care s-au pliat perfect aşteptările electoratului nostalgic la alegerile din 2001, mitul moldovenismului, al celor care îşi doresc să construiască un stat pe scheletul Republicii Autonome Sovietice Moldoveneşti şi mitul unionist, al celor care ştiu că moldovenii de la est de Prut sînt parte a naţiunii române. Aceste mituri nu pot fi fabricate peste noapte şi tocmai de aceea Filat sau Tarlev se confruntă cu probleme. Ambii însă au suficiente resurse pentru a creşte în intenţiile de vot.

[ PARTIDELE POLITICE ]

 PCRM

Vsevolod Ciornei:
• Cu Partidul Comuniştilor totul este foarte clar. El vrea să-şi menţină ceea ce are şi încearcă să dispună de resursele administrative pentru a-şi menţine poziţiile.

Igor Boţan:
• PCRM are un mare avantaj datorită imaginii liderului. Chiar dacă ratingul lui Voronin este în descreştere, el rămîne cel mai influent om politic. Al doilea avantaj este mediaholding-ul, care este o maşină propagandistică de spălare a creierilor ucigătoare. Trei – tot instrumentarul administrativ este la dispoziţia PCRM, care mai are şi  experienţă de utilizare a acestuia.  

• Dacă vorbim de neajunsuri, atunci trebuie să menţionăm că imaginea PCRM se erodează dramatic. O arată datele. Dacă comparăm cifrele absolute pe care le-au obţinut principalele partide la nivel raional, la alegerile locale din 2003 şi 2007, observăm un lucru extrem de curios. Toate formaţiunile de opoziţie cu o anumită pondere au obţinut în 2007 un număr de voturi foarte apropiat de cel din 2003. Numai PCRM a pierdut tocmai 200 mii(!) de votanţi, o treime din voturi! Este esenţial că votanţii PCRM nu au migrat spre alte partide. Ei, pur şi simplu, nu s-au prezentat la urnele de vot! Este un lucru absolut verificabil, fără putinţă de tăgadă. Cînd partidul cu cel mai disciplinat electorat are astfel de pierderi, fenomenul poate fi explicat doar prin decepţii profunde, legate inclusiv de abaterile ideologice. Şi aceasta în condiţiile în care maşina propagandistică nu încetează să vorbească de succese remarcabile, creşterea bugetului, salariilor, PIB-ului etc. Vedem însă că maşina propagandistică a PCRM are mari probleme în recucerirea electoratului pierdut, protestatar. De aceea, sarcina ei devine, cel puţin, să demonstreze că nu există vreo altă forţă politică spre care ar merita să se îndrepte cei 200 mii de alegători pierduţi. E vorba de un fel de “veniţi acasă, măi copii” rătăciţi. Totuşi, lucrurile s-au schimbat şi o mare parte din electoratul dezamăgit al PCRM s-ar putea orienta spre oferta ex-premierului Tarlev, care afirmă că nu este de acord cu politicile PCRM de deindustrializare a Moldovei şi că vrea să înregistreze “Prietenii Rusiei în Moldova”.   

AMN

Vsevolod Ciornei:
• ”Alianţa Moldova Noastră” îmbătrîneşte în doctrină. Formaţiunea ar putea fi votată din inerţie sau datorită activităţilor manageriale de teren.

Igor Boţan:
• Urechean are structuri teritoriale ramificate şi foarte puternice, imaginea de politician care a rezistat presiunilor guvernanţilor îi atrage simpatie, chiar dacă ratingul lui este în descreştere. În 40  la sută dintre raioane AMN deţine controlul asupra administraţiei, deci se poate opune maşinăriei administrative a PCRM. Din păcate, AMN pierde prestaţia de formaţiune politică care produce evenimente de rezonanţă. Această prestaţie este, mai degrabă reactivă, decît pro-activă. Oricum, AMN poate conta pe un scor destul de bun, dar ceva mai mic decît cel de la alegerile locale, cred.

PLDM   

Igor Boţan:  
• Este partidul cu un lider care nu cedează şi cu o echipă de oameni tineri, foarte bine pregătiţi. PLDM este cel mai bun producător de evenimente şi se foloseşte cel mai bine de aşa-zisul efect cizelator – cîte un eveniment la o anumită perioadă de timp, pentru ca presa să-i ţină în atenţie.

• Pe de altă parte PLDM a reuşit să antagonizeze un şir de partide de dreapta, care i-au acuzat că le confiscă filialele. Acest lucru a generat şi zvonurile precum că PLDM îşi cumpără membri. Nimeni nu a demonstrat acest lucru, dar totuşi aceasta a reuşit să le ştirbească din imagine. Sondajele îi acreditează drept un partid capabil de a depăşi pragul electoral.

Petru Bogatu:
• PLDM are de departe cea mai bună echipă. Profesionişti în domeniul lor de activitate sau celebrităţi ale vieţii publice, aceştia sînt în măsură să aducă destule voturi ca liberal-democraţii să obţină un scor electoral bun.

 PL

Vsevolod Ciornei:
• Toată lumea aşteaptă o mare surpriză de la Ghimpu şi Chirtoacă. Aceştia ar putea să o furnizeze, dar ar putea şi să n-o facă.

Igor Boţan:  
• Cel mai mare atu al PL este Dorin Chirtoacă. Nu contează ce realizări administrative are Chirtoacă în calitate de primar al Chişinăului, contează că Dorin Chirtoacă a devenit cel mai credibil oponent politic al PCRM. Cu Chirtoacă în frunte, PL poate pretinde calitatea de  principala forţă de opoziţie. Un avantaj al PL este că oponenţii nu prea au ce-i reproşa, iar ceea ce i se reproşează are efect contrar aşteptărilor “binevoitorilor” formaţiunii. Faptul că liderii PL nu au fost băgaţi în afaceri dubioase şi sînt principiali în promovarea anumitor cauze contează foarte mult pentru un segment de aproximativ 15-20%. Este dificil să-ţi imaginezi că PL poate depăşi un anumit procentaj şi aceasta din cauza intransigenţei liderilor.

• PL întîmpină dificultăţi din cauza că nu are o echipă cunoscută, despre care s-ar putea spune că e capabilă să etaleze un guvern din umbră. Dorin Chirtoacă va trebui să joace rolul locomotivei care, eventual, va aduce “vagonul” cu deputaţii PL în Parlament şi se va întoarce la primărie. Acest joc dă prost pentru imaginea formaţiunii, fiindcă pune în evidenţă două lucruri: PL fără Chirtoacă nu prea are pondere; Chirtoacă este mai degrabă politician, decît administrator, iar alegătorii l-au ales să administreze capitala şi nu să fie locomotivă electorală pentru camarazii partinici. Este evident că funcţia de primar îl ţine pe Chirtoacă în centrul atenţiei, iar ratingul lui şi al partidului creşte. Dar dacă PL nu va obţine un rezultat foarte bun, lucrurile se pot schimba şi formaţiunea lui Vlad Filat poate deveni mult mai atractivă, iar PL ar putea intra în declin.

Petru Bogatu:

• PL, datorită frondei sale pronunţate, are şansa să atragă  o parte  a electoratului protestar deocamdată indecis, fapt care poate să-i aducă un cîştig de cauză.

 PD

Igor Boţan:  
• PD a avut un rezultat foarte bun la alegerile locale – circa 10%.    
Are mai mulţi lideri care sînt vizibili. Alături de Diacov sînt Nantoi, Serebrian etc. Formaţiunea a pierdut din imagine odată cu plecarea lui Vlad Filat.

Deşi ratingul PD scade, la alegerile din anul trecut ei au fost învingători în 3 din nouă primării. Cu certitudine PD are şanse bune să treacă pragul electoral, dar fără garanţii.

 PPCD

Vsevolod Ciornei:
• PPCD este un partid enigmatic şi acum o să se vadă ce s-a întîmplat cu electoratul său (dacă a pierdut sau nu din el).

Igor Boţan:
• Partidul cel mai glorios, PPCD, s-a declarat singurul succesor al Frontului Popular din R. Moldova. Este un partid cu cea mai bogată experienţă şi cu un lider foarte priceput la jocuri politice. Aşa-zisa trădare din 4 aprilie nu l-a afectat prea mult şi asta au arătat-o alegerile locale. Totuşi, PPCD a pierdut jumătate din electoratul său din Chişinău în favoarea lui Chirtoacă, în schimb şi-a întărit poziţiile în teritoriu.

• Recent, Roşca a reiterat formula magică pentru parlamentarele din 2009. Principala speranţă a PPCD pare a fi investită în cele 100 de primării în care formaţiunea deţine poziţii foarte bune sau are primari. În acele localităţi au fost desfăşurate diverse proiecte şi au fost pompaţi bani de la buget. Trebuie să luăm în calcul că, în medie, localităţile din Moldova au cîte 2000 de alegători. Deci, cele 100 de localităţi partenere sau cu primari ai  PPCD au aproximativ 200 mii de alegători, o jumătate din ei i-ar asigura formaţiunii un scor obişnuit de aproximativ 8-9% şi trecerea în Parlament. Sigur, este greşit să se spere la aproximativ 50% în favoarea PPCD, dar formaţiunea are un anumit număr de simpatizanţi şi în celelalte 800 de localităţi.  Am văzut că este foarte simplu calculul PPCD. În plus, ziarele în care PPCD este atacat de oponenţi nu sînt prea citite în localităţile rurale, ne convingem de asta judecînd după tiraje.  

• Părţile slabe ale PPCD ţin de faptul că formaţiunea şi liderul ei au intrat în conflict cu toate partidele de opoziţie şi, deşi se bate în Urechean şi Filat, electoratul PPCD, cel mai probabil, se duce spre PL-ul lui Chirtoacă.

Petru Bogatu:
•  PPCD are o mare problemă, el ar trebui să mizeze pe un cu totul alt electorat, pentru că pe cel vechi el l-a pierdut în totalitate. În Chişinău acest lucru se vede cu ochiul liber. Dar şi în provincie de la un timp încoace devine tot mai evident exodul din partid. Multe din filialele PPCD s-au dus ori la Filat, ori la PL (Ungheni, Căuşeni etc.)

PSD

Igor Boţan:  
• Are un lider cunoscut, Dumitru Braghiş. O figură echilibrată, care nu a participat la scandaluri politice. Ratingul lui este în descreştere, iar indicatorul este rezultatul alegerilor din cele două scrutine pentru capitală. În 2005 el a acumulat 20%, iar în 2007 - doar 8%. O mare necunoscută este jocul lui Muşuc în Consiliul Municipal. În principiu, partidul are capacitatea să treacă pragul electoral, dar fără garanţii.

[ SCENARII POSTELECTORALE ]

Vsevolod Ciornei:
• Cel mai probabil scenariu este că PCRM ia majoritatea de voturi, dar nu majoritatea absolută, care i-ar permite să guverneze singur, deci va trebui să se alieze cu cineva. Se presupune că unele partide, care sînt anticomuniste, sînt totuşi creaţia comuniştilor şi îşi joacă rolul pentru a intra în coaliţia respectivă. Dar astea sînt speculaţii, pentru că nu avem dovezi în acest sens.

Viorel Cibotaru:
•  Este vizibil şi foarte argumentat că PCRM nu va aduna majoritatea voturilor, iar în Parlament vor trece încă trei partide, dacă pragul de trecere va fi menţinut la 6%, dacă acesta va fi coborît la 4%, numărul partidelor ar putea fi de maxim cinci. Se va proiecta o nouă configuraţie, care va fi de altă natură decît pînă acum, în care va fi mult mai închegat acest factor politic.

• Al doilea scenariu ar putea fi unul surpriză. Avînd în vedere situaţia de criză economică globală, nu sînt excluse surprizele de explozie. Explozia poate veni doar din partea PL. Dacă PL adună peste 15% despre care s-a vorbit, PCRM, contrar tuturor pronosticurilor, cade ori abia trece pragul electoral, atunci apare iminenţa formării unei noi guvernări. Este un scenariu comparabil cu multe ţări: Belgia, Macedonia, Olanda, ţări în care clasa politică a explodat.

Petru Bogatu:
• În cazul în care nu se schimbă nimic şi Legea rămîne neamendată, este posibil să fie un fel de remiză, o egalitate de voturi - pe de o parte a PCRM şi de cealaltă parte 3-4 partide democratice (PL, AMN, PLDM, PD).

• Partea bună a remizei ar fi că R. Moldova ar putea să se apropie de calapodul unei republici parlamentare. Centrul de putere va trece la Guvern, iar primul ministru va fi figura nr. 1. În cazul democraţilor acesta va fi liderul lor desemnat, iar dacă vor fi comuniştii, liderul acestora va deveni prim-ministru. Iar preşedintele va fi o persoană de compromis pentru ca Parlamentul să nu fie desfiinţat.

Igor Boţan:
• Eu nu exclud că poate cîştiga opoziţia, dar probabilitatea este foarte mică. Nu exclud nici faptul că PCRM poate lua majoritatea absolută. Totul depinde de calitatea campaniilor electorale a formaţiunilor, de resursele de care dispun şi de circumstanţe. În ambele cazuri va fi nevoie de parteneri pentru constituirea unei majorităţi calificate de 3/5 pentru alegerea şefului statului.

• Cea mai probabilă situaţie este aceea că PCRM obţine mai mult de 41 de mandate, dar mai puţin de 52. Şi în acest caz va fi nevoie de un Guvern de coaliţie care va necesita aceeaşi  majoritate calificată de 3/5. Aici e marea problemă. Nu ştim cîte partide trec în Parlament. Dacă liberalii ajung în Parlament şi blochează formarea Guvernului şi alegerea şefului statului, atunci comuniştii pot merge la alegeri noi, pentru că este cel mai bogat partid şi îşi poate permite încă un scrutin, toate pîrghiile administrative rămîn încă pentru o perioadă în mîinile lor. Iar opoziţia dispersată, după o campanie, oarecum, eşuată, fără banii cheltuiţi în campania precedentă, va trebui să intre epuizată în cel de-al doilea scrutin. Mă tem că riscul destabilizării politice este foarte mare.

Text: Rodica Bileţchi
Foto: Andrei Mardare
Locaţie: restaurant „Marius”