Frumuseţe la reduceri

Îmi plac. Firesc îmi plac… Cui nu-i plac? Cînd te uiţi la frumuseţi, ţi se umple inima de  gust de portocală coaptă. Imaginaţia se sparge în focuri de artificii. Vrei să posezi această frumuseţe. Dar cînd se mai încadrează şi în nişte rame de inteligenţă! Devine periculoasă!

Frumuseţea are nevoie de inteligenţă pentru ca să nu devină un duşman, un factor distructiv pentru stăpîna sa. De cînd e lumea şi pămîntul, frumuseţea feminină a fost considerată un dar, o mană cerească, o putere. Nu în zadar geniile timpului au scris, pictat, sculptat şi cîntat despre frumuseţe. Frumuseţea a generat fapte eroice, războaie şi tragedii. Frumuseţea va salva lumea! a spus un deştept. Chiar aşa… şi le va ruina pe cele care nu o vor administra cum trebuie, adaug eu. Timpul, bărbaţii răi şi lipsa de minte pot învinge această forţă a femeilor. Iar cînd se întîlnesc ultimele două cu o frumuseţe – poţi începe enumerarea inversă spre un not-happy end.

Femeile frumoase întotdeauna au avut şansa să obţină mult mai multe, decît cele slute.

Deci, nu e nevoie ca cineva să-mi explice de ce femeilor frumoase le  merge în viaţă. Deşi în toată lumea frumuseţea femeilor e un atu, dar nu şi cea mai preţioasă calitate, la noi frumuseţea s-a depreciat atît de mult, încît a devenit un kitch. Se întîmplă din cauza unei concentraţii nemaivăzute de femei frumoase pe metru pătrat. Multe din ele nu sînt cu adevărat frumoase, dar sînt extrem de chitite, îngrijite, ambalate „po vsei programe”. Devalorizarea frumuseţii se întîmplă şi din cauza cîtorva indivizi care mă enervează la culme. Aceştia au transformat frumuseţea feminină în monedă de schimb, în criteriu de bază pentru „to be or not to be” acceptată în anturaj, angajată la serviciu, demnă de un „bună ziua”. Nu vreau să rostesc numele acestora. Pe cît de „vajnici” şi „nujnici” se consideră ei în această viaţă, pentru mine sînt absolut neimportanţi în scara de valori. Ce oare te enervează atît de mult la ei, Nata?, mă veţi întreba voi. Am să vă spun: faptul că pe lîngă „galochka” existentă la capitolul familie, ei îşi ţes ca păianjenii, viaţa lor amoroasă din destine de fete frumoase, de 14 ani, pe care pe la 18 le pensionează. Mă enervează că aceştia, aşa cum se exprimă chiar ei: le f... nu pe ele, ci sufletele lor. Mă enervează că se nasc proaste frumoase, care îşi irosesc darul, energia şi cei mai preţioşi ani, în satisfacerea poftelor sexuale a unor imbecili, unii cu burtă, alţii pe cale. Nişte mici napoleoni, mizerabili la suflet, fără valori, plini de complexe şi foarte limitaţi. Mă enervează că pun atîta preţ pe frumuseţe, depreciind-o în acelaşi timp. Sau că se pune atît de puţin preţ pe minte, sufletism, bun simţ, educaţie, experienţă, profesionalism.

Se întreabă - oare aceşti devoratori de frumuseţe tînără, în ce coşmar vor trăi atunci cînd anii se vor face tot mai mulţi, iar potenţa mai puţină? Înţeleg ei oare că atunci nu vor avea încontro: VOR FI NEVOIŢI SĂ COMUNICE CU FEMEILE DIN JUR. PE BUNE. Vor fi nevoiţi să le cunoască şi să înveţe cum să se intereseze de ele: cum le merge, ce le doare, ce-şi doresc, la ce visează, de ce sînt triste. Am auzit că îşi răsplătesc tinerele iubite cu cîte-un cuib, adică apartament. Şi că graţie acestuia, „sarafanoe radio” – cea mai eficientă publicitate de pe la noi, generează în continuu atît ofertă, cît şi cerere.

EU CRED CĂ FEMEILE SÎNT MAI MULT DECIT PIELEA ŞI OASELE ÎN CARE LE-A IMBRĂCAT DUMNEZEU. Chiar dacă acest ambalaj le egalează ca şi frumuseţe cu o zeiţă. Eu cred că femeile îşi vor cunoaşte adevăratele capacităţi, atunci cînd nu le vor permite unor astfel de indivizi să le trateze şi să le aprecieze în funcţie de aspectul fizic, ci în funcţie de ce se ascunde sub acest aspect fizic. Şi asta se va întîmpla doar atunci cînd vor învăţa să spună cuvîntul: NU. Vor refuza cu multă fermitate. Pentru că refuzul pentru astfel de bărbaţi e ca un petec roşu în ochii unui taur. E o revoltă şi o dezamăgire nemaivăzută. Atîta timp cît nici femeile nu cred în rostul lor, bărbaţii din jur cu atît mai mult nu-şi vor complica viaţa cu întrebări existenţiale.

P.S.
La întîlnire cu Regina Marii Britanii.
Bernard Show: Fiecare femeie îşi are preţul!
Regina: Chiar şi regina? Şi care credeţi că este preţul meu?
Bernard Show: 5 lire!
Regina: Aşa puţin?
Bernard Show: Eh, vedeţi, deja aţi început să vă tîrguiţi!