12 întrebări pentru politicieni. Serafim Urechean

1. Numiţi trei-patru persoane care fac parte din echipa dvs.
În mod firesc, fac parte cei din conducerea AMN, care nu au nevoie de recomandări. Eu i-aş menţiona pe unii mai tineri: Nătăliţa Ciobanu, Sergiu Baltaga, Victor Osipov, Valentin Cheptine...

2. Cine sînt posibilii aliaţi pentru „cauza comună”? Îi „dibuiţi” de pe acum ori vă bazaţi pe forţele propriului partid şi nu aveţi nevoie de ajutor?
Criteriile AMN pentru o coaliţie postelectorală sînt cunoscute: proeuropeni, pronaţionali şi anticomunişti. Iar coaliţia va fi necesară şi o vom face.

3. În ce condiţii scenariile politice pentru 2009 se pot schimba radical?
2009 va fi anul redeşteptării noastre naţionale – principala condiţie este ca electoratul democratic să se unească în jurul unui exponent de încredere, capabil să-i dăruiască victoria. Sînt toate premisele, dacă lumea va înţelege cît rău a făcut pentru ţară actualul regim.

4. Cel mai mare neadevăr spus despre dvs.? Cum aţi reacţionat?
O, sînt destule minciuni şi încercări de a mă ponegri în faţa oamenilor, e greu să le compari. Dar nu vreau să le repet şi să dau satisfacţie celor care le scornesc. Eu întotdeauna am crezut în înţelepciunea omului simplu, care simte şi înţelege unde este adevărul.

5. Lecţia principală pe care aţi învăţat-o de cînd v-aţi implicat în activitatea politică…
Totul se face numai cu oamenii, cu colegii de echipă şi, în acelaşi timp, totul depinde de oameni, de alegători şi de opţiunea lor. Dacă cineva consideră că poporul e naiv şi-l poţi duce cu fofîrlica, el nu merită atenţia acestui popor.

6. …Dar pe care v-a oferit-o viaţa?
Lecţia muncii şi a demnităţii de om – luată încă de la părinţi. Şi aş mai adăuga că trebuie să lucrezi, dar nu să pălăvrăgeşti în speranţa de a impresiona pe cineva.
7. În ce nu v-aţi implica familia niciodată…
Mi-am ferit întotdeauna copiii şi apropiaţii de lucruri care ar putea afecta demnitatea lor şi demnitatea neamului nostru. În general, după cum am convenit între noi, în casă, m-am străduit să-mi protejez familia de prea multă publicitate.

8. Există lucruri în viaţa dvs. prioritare politicii?
Politica a fost ultimul lucru, care mă interesa. Am fost, practic, determinat să mă implic atunci cînd la putere au venit oameni periculoşi pentru ţară şi au început o activitate distructivă împotriva tuturor celor obişnuiţi să gîndească liber. Acum, desigur, scopul meu e politica, mai bine zis, punerea ei în interesul oamenilor.

9. Aveţi format un model de care vă conduceţi? Se referă la viaţă, în general, cît şi la activitatea politică…
Modelul e simplu şi foarte greu – muncă, respect şi consens. Iar dacă vorbim de prototip, sînt adeptul conceptului de „forţă liniştită”, pare-se al lui François Mitterand. Această expresie spune multe...

10. Vă place sportul? Care discipline vă sînt pe plac: de echipă, de contact sau „ale minţii”? Aţi împrumuta nişte calităţi din acestea în activitatea politică?
Pot enumera motociclismul, paraşutismul, biliardul, şahul şi altele care m-au pasionat... Cu vîrsta, însă şi cu activitatea actuală, pe primul loc au trecut „jocurile minţii”.

11. Unde vă vedeţi peste cinci ani?
Acolo unde va da Dumnezeu, unde va decide poporul meu, colegii din echipa mea. Dar, întotdeauna, voi fi alături de năzuinţele cetăţenilor Republicii Moldova, în serviciul cărora am fost toată viaţa şi sînt şi acum.

12. Ce nu v-aţi putea ierta niciodată?
Poate faptul că n-am făcut unele lucruri frumoase, care s-ar fi putut, dacă aveam experienţa de azi. Dar, vreau să vă spun că sînt un om care priveşte doar înainte! La cele trecute mă uit fără remuşcări, doar pentru a reuşi să fac mai bine ceea ce se aşteaptă de la mine.

CHESTIONAR

Ce este pentru mine fericirea perfectă?
Fericirea se formează din multe şi diferite. Aş spune că ea se adună în sentimentul de împlinire a destinului tău, a apropiaţilor tăi şi a neamului tău.

Ce mă (mai) face să mă ridic din pat dimineaţa?
Responsabilitatea. Şi natura mea de a trăi viaţa în permanentă mişcare.

Ultima dată am plîns...
La pierderea părinţilor, căci în asemenea clipe şi cei mai duri bărbaţi sînt doar nişte copii.

Principala mea trăsătură...
Întotdeauna caut soluţia cea mai bună, care să-i satisfacă pe cei mai mulţi.

Principalul meu defect...
Excesul de încredere în oameni. Aduce uneori dezamăgiri. Dar mă bucur că-l am şi încerc să păstrez cu înverşunare acest defect.

Îndeletnicirea mea preferată...
Construcţia. Sînt inginer de formaţie şi-mi place să văd că în urma mea rămîne ceva concret, frumos, care va rezista în timp. Exemple pot da multe, dar cele mai apropiate sufletului meu sînt Catedrala „Acoperemîntul Maicii Domnului” şi Clopotniţa ei, ridicată pe locul de pe care comuniştii o aruncaseră în aer.

Ce urăsc cel mai mult...
Urăsc trădarea! Şi nu-mi plac nici trădătorii, ca să combat un principiu urît, folosit de unii.

Personaj istoric care vă trezeşte cel mai mult antipatie...
Voronin! Să nu vă miraţi, căci pentru mine el a plecat deja în istorie şi încă în una urîtă de tot, căci a fost cel care a împiedicat revenirea Moldovei în sînul civilizaţiei europene, cînd această şansă a fost una foarte reală.

Cea mai importantă reuşită a mea...
E greu să fac o alegere. Ar fi, poate, cei 11 ani la cîrma Chişinăului. Dar consider că mai important este faptul că am reuşit să ţin cuvîntul dat în faţa oamenilor.

Cel mai mare regret al meu...
Regret vitregiile sorţii, care s-au abătut asupra poporului meu şi chiar a familiei. Şi acum o parte din rude trăiesc în Siberia, unde au fost deportate.

Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă...
Am şi avut în viaţă fericite ocazii. Bunăoară, am vorbit cu Papa Ioan Paul al II-lea, cu Jacques Chirac (foto), cu alţi mari oameni, care nu mai sînt în viaţă. Iar cu cine aş fi vrut? Cu adevăraţii conducători din istoria noastră zbuciumată: Mihai Viteazul, A. I. Cuza, Brâncoveanu, Cantemir şi alţii.

Cel mai mult iubesc pe lume...
Calul, Puşca şi Nevasta! Ar fi frumos şi e adevărat. Dar am să numesc Omenia şi sentimentul de a Învinge. Poate că sensul vieţii este să învingi greutăţile, să învingi duşmanii, să învingi propriile neajunsuri.

Cea mai mare teamă pe care o am...
Altădată, poate, mi-ar fi fost mai greu să răspund. Acum, însă, am trecut prin atîtea, că pot afirma cu toată sinceritatea – nu mă tem de nimic! Numai de unul Dumnezeu!

Culoarea mea preferată...
Culoarea razei de Soare dimineaţa!

Scriitorul meu preferat...
Nu sînt eu cel mai mare critic literar. Dar, dacă trebuie să aleg, este Mihai Eminescu şi Ion Creangă, împreună cu prietenia lor.

Eroii mei preferaţi din literatură...
Cam după acelaşi principiu, l-aş alege pe moş Ion Roată!

Muzica mea preferată...
Fără ezitare – „Oraşul meu clădit din piatră albă”, imnul Chişinăului, făcut la rugămintea mea de marii maeştri, Eugen Doga şi Gheorghe Vodă.

Filmul care mi-a plăcut cel mai mult...
Sînt multe, mai ales cele care şi-au lăsat amprenta în tinereţe. Dar îmi plac, în special, creaţiile ce arată valoarea artiştilor noştri, cum ar fi „Lăutarii”, „Ţiganul” cu Mihai Volontir în rolul principal, dar şi altele.

Deviza mea...
Luptă pînă la victoria definitivă!

Dacă l-aş întîlni pe Dumnezeu, ce i-aş spune?
Iartă-mă, Doamne! Şi ajută-ne să fim demni de tine, pe mine şi pe întregul nostru popor! Căci tare-i parşivă treaba în Moldova şi sîntem pierduţi fără ajutorul Tău!