12 întrebări pentru politicieni. Dumitru Diacov

1. Numiţi trei-patru persoane care fac parte din echipa dvs.
Este greu să numesc numai 3-4 persoane, ca să nu ofensez pe cineva. Avem oameni care au activat în Guvern, în diferite structuri centrale şi locale, care au fost şi sînt activi şi devotaţi PDM. Dar, totuşi, dacă insistaţi, pot să spun că astăzi din echipa PDM fac parte oameni care ieri reprezentau alte segmente politice – Oleg Serebrian şi Oazu Nantoi. PDM mizează foarte mult pe echipa de femei, condusă de Valentina Buliga, pe mulţi dintre cei care lucrează la ţară, agricultori, producători, liderul cărora este Valeriu Bulgari, nominalizat de către PDM la funcţia de premier.

2. Cine sînt posibilii aliaţi pentru „cauza comună”? Îi „dibuiţi” de pe acum ori vă bazaţi pe forţele proprii şi nu aveţi nevoie de ajutor?
Din păcate nu am avut noroc să avem vreodată 52 de mandate, ca să demonstrăm cum am fi guvernat noi de unii singuri. În toţi aceşti ani a fost nevoie de un acord cu alte partide politice. Şi PDM a demonstrat că este un partid capabil să caute şi să propună un compromis raţional. Mai mult decît atît, sîntem convinşi că, pe viitor, Republica Moldova va avea nevoie de înţelegere. Sigur, mi-aş dori acel compromis să-l căutăm cu forţele responsabile, democratice, în baza unor valori şi idei clare şi care ar permite o evoluţie pozitivă a Republicii Moldova.

3. În ce condiţii scenariile politice pentru 2009 se pot schimba radical?
În condiţiile în care toate partidele ar avea acces egal la alegători. În aprilie 2009, lumea trebuie să aleagă între buni şi răi. Dar cum vor alege ei, dacă de dimineaţă şi pînă seara îi văd doar pe unii şi aceiaşi?

4. Cel mai mare neadevăr spus despre dvs.? Cum aţi reacţionat?
Că aş fi trădat pe cineva. Uneori chiar mă amuză cînd comuniştii mă învinuiesc că l-aş fi trădat pe Lucinschi sau aşa-zişii patrioţi - că l-aş fi trădat pe Urechean. Niciodată nu am trădat pe nimeni: am apărat nişte principii şi valori ale PDM, partid care este membru al Internaţionalei Socialiste, care are aceleaşi poziţii, opinii ca şi în 1996. Mă amuză că acest fariseism a sunat deseori din gura oamenilor care niciodată nu au avut o poziţie clară şi au urmărit doar scopul distrugerii mele şi a PDM.

5. Lecţia principală pe care aţi învăţat-o de cînd v-aţi implicat în activitatea politică...
În ziaristică, trebuie să scrii ceea ce vezi. M-a uimit mult, la începuturi, cînd am observat că, în politică, nu întotdeauna este bine să spui ceea ce crezi cu adevărat, dar ceea ce trebuie. Trăsătura aceasta a politicii moldoveneşti îmi displace şi astăzi.

6. ...Dar pe care v-a oferit-o viaţa?
Trebuie să fii sincer şi deschis cu oamenii. Deoarece, mai devreme sau mai tîrziu, adevărul iese la suprafaţă.

7. În ce nu v-aţi implica familia niciodată...
În politică. Deşi alţii s-au străduit să-mi implice familia, copiii, în politica noastră, uneori mizerabilă, eu întotdeauna m-am străduit să-i feresc.

8. Există lucruri în viaţa dvs. prioritare politicii?
Cu anii, familia, copiii şi nepoţii devin mai importanţi decît orice altceva. Deşi, deseori, politica nu-ţi lasă timp pentru familie.

9. Aveţi format un model de care vă conduceţi? Se referă la viaţă, în general, cît şi la activitatea politică...
Nu sînt pedant. Din păcate, nu trăiesc nici după un orar fixat în prealabil. Deseori, aceasta mă stresează.

10. Vă place sportul? Care discipline vă sînt pe plac: de echipă, de contact sau „ale minţii”? Aţi împrumuta nişte calităţi din acestea în activitatea politică?
În tinereţe am făcut ciclism. Este un sport foarte greu. Uneori, la antrenamente, după o distanţă parcursă, de mulţi kilometri, blestemam această probă sportivă, dar pedalam ca să ajung la finiş. Am avut şi un accident serios, dar m-am ridicat şi am mers mai departe. Acum, cînd m-aţi întrebat, mi-am dat seama că aceşti 12 ani de activitate a PDM se aseamănă cu un „Tour de France”, cînd însăşi viaţa politică este o competiţie, cu urcuşuri şi coborîşuri.

11. Unde veţi fi peste cinci ani?
Unde va da Domnul. Principalul, cred, e să pot împărtăşi din experienţa acumulată în toţi aceşti ani.

12. Ce nu v-aţi putea ierta niciodată?
Nu-mi place să fiu foarte categoric. Pot să regret multe lucruri pe care le-am făcut, dar, să te căzneşti toată viaţa că nu ai făcut ceva, nu e bine, mai bine e să te corectezi.

CHESTIONAR

Ce este pentru mine fericirea perfectă?
Cînd poţi ajuta pe cineva mai nefericit decît tine.

Ce mă (mai) face să mă ridic din pat dimineaţa?
Este o obişnuinţă din fragedă copilărie.

Ultima dată am plîns…
La înmormîntarea lui Grigore Vieru.

Principala mea trăsătură…
Prea mult, poate, cred în cuvîntul dat.

Principalul meu defect…
Acelaşi lucru.

Îndeletnicirea mea preferată…
Îmi place să călătoresc, să văd locuri şi ţări exotice.

Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire?
Să fiu şomer.

Ce urăsc cel mai mult?
Să stau fără treabă.

Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă?
Cu generalul Charles de Gaulle, care a reîntors francezilor încrederea în viitorul ţării lor.

Personaj istoric care îmi trezeşte cea mai mare antipatie…
Stalin – zeci de milioane de oameni au suferit din cauza lui.

Cea mai importantă reuşită a mea…
Copiii şi nepoţii.

Cel mai mare regret al meu…
Că am fost foarte sincer şi deschis cu unii oameni.

Cel mai mult iubesc pe lume…
Iubesc lumea în toată varietatea ei. Nu pot spune că o predilecţie este peste celelalte. Precum, bunăoară, îmi place extraordinar să schiez şi îmi plac colţunaşii cu brînză de oi.

Cea mai mare teamă pe care o am…
Nu am o anumită teamă. Dar, deseori, mă gîndesc la soarta nepoţilor mei, prin prisma viitorului ţării noastre.

Culoarea mea preferată…
Nu am o culoare anume preferată. Dar, dacă trebuie, totuşi, să numesc una – e cea roşie.

Scriitorul meu preferat…
Gabriel Garcia Marquez.

Eroii mei preferaţi din literatură…
M-a impresionat foarte mult soarta omului simplu, care se avîntă în căutarea succesului, din „Tragedia Americană” de Theodore Dreiser.

Eroii mei preferaţi din viaţa reală…
Există la ţară, aproape în fiecare sat, oameni în vîrstă, nu prea cărturari, dar foarte înţelepţi – cu ei îmi place să discut ore în şir.

Muzica mea preferată…
Muzica bună, de toate genurile.

Filmul care mi-a plăcut cel mai mult…
Îmi place şcoala britanică de film.

Deviza mea...
Nu-i fă altuia ceea ce nu-ţi doreşti ţie.

Dacă l-aş întîlni pe Dumnezeu, ce i-aş spune?
Să-şi aducă aminte şi de Moldova…