12 întrebări pentru politicieni. Dumitru Braghiş

1. Numiţi trei-patru persoane care fac parte din echipa dvs.
Pentru atingerea scopului propus, cu trei - patru persoane nu reuşeşti. Sîntem mulţi, majoritatea fiind oameni de valoare. Sînt deputaţii noştri, preşedinţii de raioane, primarii şi consilierii locali, sînt activiştii care au venit la noi din diferite domenii de activitate: jurişti, economişti, antreprenori, pedagogi, medici, constructori şi agricultori. Sînt oameni competenţi, dinamici, tineri, moderni, adevăraţi patrioţi, cu o poziţie socială activă, principiali, fideli principiilor social-democraţiei. Ei au adus în partid viziuni, idei şi abordări noi, formînd o Echipă integră de oameni oneşti.

2. Cine sînt posibilii aliaţi pentru „cauza comună”? Îi „dibuiţi” de pe acum ori vă bazaţi pe forţele proprii şi nu aveţi nevoie de ajutor?
Principalul aliat, pentru o cauză comună, rămîne a fi alegătorul. De susţinerea lui depinde dacă vom reuşi să punem în aplicare programul partidului. Iată că pe acest aliat „îl dibuim” – desfăşurăm o campanie electorală activă prin care vrem să-l convingem că numai PSD îi poate oferi perspectiva unei vieţi mai bune. În cadrul întîlnirilor cu oamenii, simţim ataşamentul şi susţinerea lor. Va fi o bătălie dură pentru acest „aliat”, dar sînt sigur că, în viitorul Parlament, nici o coaliţie nu va fi formată fără participarea PSD.

3. În ce condiţii scenariile politice pentru 2009 se pot schimba radical?
Sînt două lucruri care pot afecta grav rezultatele viitorului scrutin:
1) efectele crizei financiar-economice asupra Moldovei, care, în orice moment, pot conduce la destabilizarea situaţiei social-politice şi economice din ţară şi…
2) refuzul partidului de guvernămînt de a proceda pentru alegeri libere şi corecte.

4. Cel mai mare neadevăr spus despre dvs.? Cum aţi reacţionat?
Fiind implicat activ în viaţa politică, neadevăruri s-au spus mai multe. Mai mici şi mai mari. Acei care le-au spus, le cunosc şi ştiu că au minţit. Întotdeauna am reacţionat calm, cu înţelegere chiar. Oricum, sînt şi oameni care şi-au cerut scuze pentru că au spus ce au spus.  

5. Lecţia principală pe care aţi învăţat-o de cînd v-aţi implicat în activitatea politică…
În politică, principala condiţie e să te ţii de cuvînt. Ai promis – trebuie să faci. Adică, trebuie să fii un partener de nădejde, să pui în prim plan interesul celor mulţi şi apoi - interesul tău.

6. …Dar pe care v-a oferit-o viaţa?
Viaţa m-a învăţat să nu-mi pierd cumpătul. M-a învăţat să fiu onest, principial, să am curajul să-mi recunosc greşelile. Apoi m-a învăţat să-mi iubesc prietenii, să-mi iert duşmanii, să ridic o casă, să sădesc un pom. Cu oamenii am învăţat omenia.

7.  În ce nu v-aţi implica familia niciodată…
Familia trebuie păzită de tot răul lumii. Orice s-ar întîmpla, nu o implic în jocuri murdare, nu o deranjez cu supărările mele, nu o expun riscului de a fi cu uşa deschisă pentru toţi curioşii. Familia mea este dragostea mea. Asta-i tot.

8.  Există lucruri în viaţa dvs. prioritare politicii?
Aş vrea să existe. Deocamdată nu-mi reuşeşte. Dar, la drept vorbind, viaţa fiecărui om este, în primul rînd, politică.

9.  Aveţi format un model de care vă conduceţi? Se referă la viaţă, în general, cît şi la activitatea politică…
Primul şi principalul model de care mă conduc rămîn a fi părinţii  mei. De la ei vin toate pe cîte le am. În politică, modele am mai multe - lista lor ar întrece volumul revistei dumneavoastră.

10.  Vă place sportul? Care discipline vă sînt pe plac: de echipă, de contact sau „ale minţii”? Aţi împrumuta nişte calităţi din acestea în activitatea politică?
Fără sport nu faci politică. Dacă nu ai o condiţie fizică bună, rişti să pui în dificultate prietenii care te susţin şi să compromiţi lucrul de care te-ai apucat. Practic sportul de reconfortare – cultura fizică, cum se spunea mai înainte. Sportul de contact – trînta, practicată de unii politicieni de la noi sau karate, practicat de unii politicieni de prin alte părţi – nu-l prefer. Prefer sportul de echipă, dar nu uit şi de cel  „al  minţii”.

11. Unde vă vedeţi peste cinci ani?
Tot în Moldova.

12. Ce nu v-aţi putea ierta niciodată?
Nu mi-aş ierta dacă aş şti că am putut să fac un bine şi nu l-am făcut.  

 CHESTIONAR

Ce este pentru mine fericirea perfectă?
Dragostea şi înţelegerea din partea celor dragi. Împlinirea viselor şi a speranţelor.

Ce mă (mai) face să mă ridic din pat dimineaţa?
Convingerea că sînt multe lucruri bune de făcut.

Ultima dată am plîns...
De fericire...

Principala mea trăsătură...
Principialitate, punctualitate, perseverenţă.

Principalul meu defect...
Lipsa de timp atunci cînd timpul arde...

Îndeletnicirea mea preferată...
Munca, în toate manifestările ei.

Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire?
Pierderea omului drag.

Ce urăsc mai mult?
Trădarea.

Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă?
Cu Alexandru cel Bun.

Personaj istoric care îmi trezeşte cea mai mare antipatie...
Am învăţat că trebuie să fii înţelegător cu oamenii care au fost.

Cea mai importantă reuşită a mea...
Să fiu şi politician, şi soţ, şi tată.

Cel mai mare regret al meu...
Că sînt multe de făcut şi nu le voi reuşi pe toate.

Cel mai mult iubesc pe lume...
Lumea.

Cea mai mare teamă pe care o am...
Cel mai important, cum spun înţelepţii, e să te temi de tine...

Culoarea mea preferată...
Culoarea cerului senin.

Scriitorul meu preferat...
Dale Carnegie.

Eroii mei preferaţi din literatură...
Toţi acei cu dragoste de viaţă.

Muzica mea preferată…
Cea populară.

Filmul care mi-a plăcut cel mai mult...
Filmul fără sunet.

Deviza mea...
Înainte!

Dacă l-aş întîlni pe Dumnezeu, ce i-aş spune?
I-aş spune: “Doamne, ajută-mă!”.