Victoria Lungu

Un personaj foarte interesant pe îngustul nostru segment de „pieţişoară” muzicală dintre Prut şi Nistru, care se pretinde a se numi showbiz. Sinceră, deschisă, emancipată, nu s-a ascuns niciodată în „curtea” ei, fapt care, se pare, i-a adus mai multe necazuri în condiţiile specificului nostru moldovenesc, unde fiecare are grijă mare să iasă „ţaţa” la televizor şi să arate cu degetul la vecin.

Victoria, însă, îşi vede, mai departe, de viaţa ei care este compusă din doi factori: fiica Valeria şi munca. În luna în care femeile sînt (pentru o dată în plus) stăpînele lumii, am făcut abstracţie de obiectul muncii ei – muzica – şi i-am oferit pentru rubrica noastră o temă foarte feminină, dar şi udă rău. La propriu…

Dacă vrei să ştii ceva despre un om, îl întrebi trei chestii: cine eşti, cu cine eşti şi ce faci?
Rămîn Victoria Lungu, aceeaşi - indiferent de cum se schimbă vîntul în ţara noastră sau în altă lume. Vin de la nord, sînt cu şcoală (toate treptele pînă la Conservator), am o fată de 15 ani, Valeria, care încearcă să fure ce-i mai frumos de la mine. Sper să-mi păşească pe urme. Am reuşit să lansez două albume, ultimul în 2006, an în care viaţa mi s-a oprit pe loc, întîmplare care m-a făcut să mă schimb, să mă uit altfel la această lume, să-mi aleg prietenii atunci cînd vreau să-i am în preajma mea. În cele mai grele momente pentru mine am văzut cine m-a sunat, cine a fost să mă vadă „ruptă” pe patul de spital. Dar am trecut şi peste asta, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit a doua şansă în viaţă. Sînt, la fel, plină de viaţă, dar un pic mai retrasă, mai feminină, nu mai sînt tipajul de „bărbat care spune tot ce crede, pe care îl doare în cot de ce se spune”.

Alte schimbări?
Păi, în plan personal totul a rămas pe vechi – sînt cu Valeria. În aspect material, în august am trecut în apartament cu 3 camere, destul de mare. Acum conduc un „Toyota RAV 4”, luat în leasing. Am auzit multe vorbe şi după aceste achiziţii, genul „cine i le-a luat? o fi avînd vreun amant…”, dar eu îmi văd de munca şi de familia mea.

Munca, care constă în…
Păi, crezi că nu mai cînt? Acum lucrez şi-mi doresc foarte mult să aduc la bun sfîrşit cel de-al treilea album al meu…

Ai mai schimbat stilul – ceva chillout, house?
Nu-mi schimb stilul, chitara acustică este prezentă în toate melodiile mele. Într-un aranjament modern, dar la fel – am rămas Victoria Lungu, care cîntă frumos, romantic, sufleteşte - aşa m-am regăsit eu. E o foarte mare diferenţă faţă de rock-ul pe care l-am abordat la începuturi…

Vicroria Lungu – rock?...
Rock, jazz – asta făceam în tinereţe şi de asta nu prea ştie nimeni, pentru că era prea devreme… Acum am stilul meu - cînt de frumos, de dragoste de viaţă. Altceva, îmi place să lucrez cu copiii, am mai promovat talente tinere… Acum lucrez la un centru pentru copii – predau măiestria actorului, actoria, vorbirea scenică, ore de canto – copii din familii nevoiaşe sau cu dizabilităţi, care n-au văzut în viaţa lor un artist, o scenă, un spectacol…

Nu-s cu „ruble”?...
Nu lucrez pentru bani şi cred că bunul Dumnezeu m-a trimis acolo, că nu întîmplător am ajuns eu la acest centru. Am organizat concerte gratis, am mers prin multe sate. E tema care îmi place cel mai mult: tind foarte mult să fac o emisiune televizată sau la radio pentru copii… Vreau să organizez un concert solo al meu, dacă mi-a da Dumnezeu forţe să adun ceva bani pentru asta. Nu caut nici un sponsor, mă gîndesc să-i adun încetişor şi să fac ceva aşa cum am făcut şi pînă acum totul – pe banii mei, adunaţi pe la nunţi şi la petreceri. Mă ocup cu organizarea evenimentelor festive, sînt moderator, interpret – le fac pe toate…

Bărbaţi – femei. Cum ţi s-a părut acest raport în viaţă? Faţă de tine, cine s-a purtat mai bine?
Am fost trădată de mii şi mii de ori de prieteni. În special, de prietenele cele mai bune, care au îmbrăcat hainele mele, care au dormit pe patul meu. Acum am două prietene – mama şi fetiţa mea. Am prieteni-bărbaţi care au apărut pe parcurs în viaţa mea şi pot afirma cert că există prietenie între bărbaţi şi femei. Fără sex, adică. Cînd am fost bolnavă, ei au fost lîngă mine fără să ceară nimic. Nu am sărbători în care să nu mă sune şi să mă felicite, să-mi dăruiască flori etc.

Există o solidaritate în showbiz-ul nostru?
Ştiu că e o făţărnicie mare. Nu este nici o prietenie între artişti, iar cei care o susţin, credeţi-mă că mint. Fiecare trage la turta lui şi în momentul în care îţi rîde în faţă şi te pupă pe obraz, o să se întoarcă şi o să te trimită exact acolo… Domeniul artei e, în general, plin de bîrfe, conflicte şi concurenţă.

Încheiem cu ce am început: cu cine eşti?
Sînt cu Valeria! De trei ani de zile după ce mi s-a întîmplat… sînt îndrăgostită de muzică. Sînt momente cînd îţi mai zboară mintea, vine un moment cînd trebuie să le pui pe toate la punct, pentru că timpul trece foarte repede, mai repede decît conştientizăm noi şi ne dumerim ce facem. Poate că încă n-am găsit eu omul acela pentru care aş fi gata să merg la biserică sau să fac un copil. Poate, nici nu-mi doresc asta şi, dacă n-o vreau, nici Dumnezeu nu mi-l dă. Am alte priorităţi, legate de fata mea, pe care vreau s-o lansez… Va merge la facultate – actorie şi regie, după care – la jurnalism…

Text: Marcel Toma
Foto: www.fotoroom.md
Stil: Eugen Reabenikii
Coafură: Tatiana Ţîmbaliuc
Machiaj: Tatiana Moraru