Natalia Gordienco. Dezgolită sub privirile bunicii

- Şi acum, deţinătoarea Premiului Mare al Festivalului republican „Steaua Chişinăului 2003”!
După o tăcere emoţională, Andrei Porubin pronunţă răspicat:
- Na-talia Gor-di-enco!!!

Ieşi în scenă şi mai frumoasă decât o cunoşteam. O adolescentă înaltă, zveltă, ochi albaştri şi un păr bălai, lăsat ca o cascadă pe umeri. Purta o rochie albă, lungă până la pământ. Am asemănat-o cu cea a Cenuşăresei, în a treia noapte de bal. Ceasul ei, însă, mai urmează să-i anunţe Marele Noroc. Balul ei continuă.

Natalia s-a născut acum 18 ani, dintr-o dragoste studenţească. Părinţii ei au fost colegi la Universitatea Tehnică din Chişinău, facultatea Arhitectură. Însă, imediat după venirea Nataliei pe lume, tinerii s-au certat rău şi au plecat în lume. Şi el, dar şi ea, şi-au creat alte familii. Dragostea şi mângâierea Nataliei a fost dintotdeauna cea venită de la bunei, care au crescut-o, au educat-o şi continuă să-i poarte de grijă.

Face de nouă ani dans. Cântă patru ani în cor şi-n formaţia liceului. Şase ani studiază pianul. „Porţia de oxigen mi-am luat-o doar în drum spre şcoală şi înapoi, spre casă. Restul timpului era repartizat pe minute”, îşi aminteşte, fără regrete, Natalia. Gustul victoriei l-a savurat când împlinise 15 ani. A imitat-o pe Houston, într-un concurs organizat de Căile Ferate ale Moldovei şi a ocupat primul loc. Apoi, obţine locul doi la un concurs de la „Radio Moldova” şi în acelaşi an, 2003, devine diplomanta Festivalului de la Jurmala, secţiunea juniori. Succesele anului le încununează cu Trofeul Festivalului „Steaua Chişinăului”. Şi în 2004 insistenţa ei dă roade. Devine „Steaua ELAT-ului” şi deţinătoarea locului întâi la concursul de frumuseţe Miss Teenager.  Repetă succesul şi la Ialta, obţinând locul întâi printre adolescenţi. Tot în acest an e medaliată cu argint la Jocurile Delfice. Iar la Festifalul „Două inimi gemene” ocupă locul întâi.

Anul 2005 pentru Natalia poartă semnul Milleniumului. Devenind solistă a acestei trupe, participă la concursul „Eurovision”- Moldova, clasându-se pe locul trei. Au cedat doar Zdubilor şi lui Nelly Ciobanu. Merge cu formaţia la „Cerbul de Aur”, în calitate de oaspete. Încheie acest an cu locul întâi la Festivalul-concurs  internaţional „Cântecele Lumii 2005”, de la Comrat. „M-am ştiut tot timpul lider. Îmi pun scopul şi până nu-l ating, nu mă las. Pierderile întâietăţii le compar cu rănile obţinute în luptă. Mă înfurii, deşi, spre fericirea mea, îmi trece uşor”, spune despre ea Natalia Gordienco.
Din păcate, acest an i-a adus şi o dezamăgire, din cauza căreia, ia o decizie dureroasă, dar promptă. Natalia Gordienco părăseşte trupa „Millenium”.

- A devenit imposibil să rezist zilnic celor 12 ore de repetiţii şi să mai fac şi liceul. Mi s-a pus condiţia – ori una, ori alta. Sunt în clasa a 12-ea. Nu sunt slabă la învăţătură şi aş vrea să-mi continui studiile. Deşi ţin foarte mult la Vlad Gorgos şi am reuşit să-mi îndrăgesc colegii de la „Millenium”, n-am putut proceda altfel. Acum lucrez asupra repertoriului meu de interpretă, repartizându-mi mai lejer timpul.  

Natalia Gordienco abia a trecut peste majorat (11 decembrie). Şi chiar dacă munceşte mult, tot atât de mult ţine la libertate. Îi place să-şi probeze garderoba ore întregi în faţa oglinzii. Să facă cumpărături. Să împartă celor dragi cadouri. Să spună anecdote. Să rezolve integrame. Să privească filme istorice şi să citească detective. Să-şi enerveze buneii, schimbând mereu canalele tv. Să cânte cu voce tare, când face baie. Şi să doarmă, ocupând tot patul. Preferă culoarea peruzelei şi bărbaţii  buni la suflet, cu simţul umorului dezvoltat. E important să mai fie credincios, independent şi de nădejde. Să poarte pantofii curăţaţi şi să nu vină la întâlnire nebărbierit. Îi mai place să se înfrupte din găini fripte la grătar. Dar... fuge de spălatul veselei şi de lecţiile de morală ca cel cu corniţe de tămâie. Detestă nedreptatea, zgârcenia, ura şi invidia. Şi să închidă uşa după sine... Nu are printre semene prietene. Şi-a făcut-o prietenă pe bunică-sa. Cu ea discută, îşi alege hainele, bârfeşte (binevoitor). Şi atunci, când întrece măsura, bunica e pe rol de pompier – îi „stinge” ardoarea.

Însă, oricât de apropiate sunt, cred că a merge cu bunicuţa la fotograf pentru a dezveli nişte frumuseţi ascunse e ca şi cum ar merge împreună la o întâlnire amoroasă cu iubiţelul (iertată să-mi fie comparaţia).
Sunt multe, încă, de învăţat în viaţă. De la Cenuşăreasă, cum să-şi piardă mai frumos pantofiorul, şi de la Sofia Loren, idolul Nataliei, cum să-şi găsească visul împlinit.

Ion Borş