Victoria & Igor POPA. Lectie de iubire

Este unul dintre cele mai sclipitoare cupluri din câte am întâlnit pe la petrecerile mondene ale Chişinăului. Nu au o strălucire ostentativă, nu obişnuiesc să facă paradă nici cu fericirea lor, nici cu etichetele hainelor pe care le îmbracă, dar vă asigur că sunt foarte speciale şi le pun în evidenţă personalitatea. Încercăm să nu fim supărători în insistenţa de a afla cu ce marcă se asortează bronzul frumos al Victoriei sau seriozitatea impresionantă a lui Igor. După mari dubii, Victoria ne mărturiseşte că poartă vestimentaţii de la Dior, Zara, Chanel, Prada şi mărci italiene mai puţin cunoscute pe piaţa noastră. Oricum, încheie aici acest subiect preferat al multor femei. Cuplul lor nu este nici snob, nici provincial, este exact ceea ce încape în expresia „bun gust” şi „şapte ani de acasă”.

...Victoria era încă mică atunci când mama ei i-a desenat un arbore cu multe ramuri, pe fiecare ram ea scriind câte o calitate a unui ideal de bărbat. La 18 ani, când l-a cunoscut pe Igor (la intrarea într-o cafenea la modă printre liceenele de la „Asachi”), şi-a dat seama că el este exact aşa cum l-a “desenat” atunci pe hârtie. Atent şi cald, serios şi grijuliu, cu şapte ani mai mare - un bărbat suficient de matur ca să-i schimbe toată construcţia lumii ei de adolescentă. Peste două zile Igor a invitat-o să ia masa împreună.

Victoria: După ce l-am cunoscut mai bine,  pentru prima dată am plâns de fericire. Era perfect, era omul care m-a cucerit fără să-l cunosc. Câteva săptămâni mai târziu,  îmi spunea totul - ce simte, ce-l doare, dar nu-mi spunea niciodată ce face, cu ce se ocupă. Venea cu un automobil vechi, din ’83, încât amicilor lui le era incomod să mai vorbească cu el când îl vedeau cu hârbul cela de maşină. Când intra la noi,  lăsa vechitura la scară şi nici măcar nu o încuia. Iar eu mă tot uitam pe geam să mă conving că nu i-a furat-o cineva. El se prefăcea îngrijorat, dar  îi era totuna pentru că mai avea trei maşini bune.
Igor: Vroiam să mă iubească pentru ce sunt, nu pentru ce am. Căci eu o iubeam pentru ce era ea – o fată foarte sinceră, foarte originală şi … altfel.

Despre Victoria.
Despre Igor.

Dacă nu v-am spus încă, Victoria este studentă la ASEM şi patroana magazinului „Pioneer” – o marcă londoneză exclusivă, cu tradiţie, care îi îmbracă pe bărbaţi de la ciorapi până la acul aurit de la cravată şi chiar îi dă cu parfum cu aromă de Londra.

Victoria: Nu mă simt încă împlinită. Vreau ceva mai aproape de mine. Foarte curând, lângă „Pioneer”, voi deschide un butic cu vestimentaţie pentru femei. Se va numi „Altfel”. Vreau să ajut tinerele să fie originale, să-şi găsească propriul stil,  să fie unice. Clientele mele trebuie să-mi fie prietene, mi-a spus cineva de la Londra.

Cu Igor, povestea e mai complicată şi mai lungă. El gestionează propria firmă de asistenţă juridică – „Consult-group”,  acordând consultanţă pentru investitorii străini din Germania, Franţa, România, Italia şi Turcia, interesaţi că producă aici mărfuri cu destinaţie europeană, să investească în imobile, agricultură etc.

Igor: În Moldova apele sunt tulburi şi mulţi „pescuiesc” în ele, dar europenii preferă apele limpezi. Un client italian, mirat de felul în care se fac la noi afacerile, îmi spunea: „Eu deprins aşa: planific mult şi pe urmă deschid. La voi, repede deschid afacerea şi pe urmă o restructurez”.

Lui Igor nu i-a fost simplu să-şi lanseze o afacere în domeniu. Mai mulţi ani în urmă, după absolvirea clasei a opta, părinţii l-au trimis la Chişinău, la Colegiul de Informatică, cu doar câteva ruble în buzunar, cerându-i să se descurce. Mama, o foarte bună profesoară de franceză, iar tata, fost şofer în colhoz, părinţi a trei copii, în afară de o educaţie de aur nu-i puteau da mai mult. În ciuda greutăţilor, a dat cu succes examenele de admitere şi a absolvit strălucit colegiul, iar mai târziu, Dreptul la Academia de Poliţie. Şi-a câştigat independenţa financiară lucrând, în paralel, paznic la uzina KZOM, unde mai descărca vagoane cu mărfuri. Ceva mai târziu, a vândut ţigări la Odesa, frigidere în Polonia… A trecut prin toate etapele prin care trece un om care şi-a construit o afacere din banii proprii. Acum, face doctoratul la Drept, studiind fenomenul spălării banilor şi evaziunii fiscale. Este un profesionist care îşi cunoaşte lucrul şi care ştie să dea un sfat important pentru o investiţie făcută aici.

Despre secretul căsniciei  fericite

Când a întâlnit-o pe Victoria, Igor avea afacerea gata construită. Împlinit profesional şi îndrăgostit până peste urechi, în două luni după ce ea a absolvit liceul, a cerut-o de nevastă.

Au avut o nuntă specială, iar la miezul nopţii oaspeţii au rămas fără mire şi mireasă. Trecând fericiţi prin coridorul multicolor în care se spărgeau balonaşele de săpun suflate de oaspeţi, cei doi au urcat în Mercedes şi au pornit în luna de miere, cu escală la Dedeman. Din coridor până în patul nupţial erau presărate petale de trandafir. La 6 dimineaţa, au luat avionul spre Antalya, ajungând să ia micul dejun pe o masă improvizată pe mare de administraţia hotelului. În fiecare zi, Victoria se trezea cu petale de trandafiri în baie sau în pat... Nici unul, nici celălalt, nu-şi imaginaseră că pot fi atât de fericiţi.

Victoria: După un an de căsnicie, ne-am dat seama că puţini înţeleg cât de mult înseamnă dragostea, cum poate fi păstrată. Aveam senzaţia că nimeni nu a mai iubit nici până la noi, nici după. Pentru noi, dragostea e ca o religie, în care ne glorificăm unul pe celălalt.

Igor: Cred că fiecare bărbat trebuie să ştie un lucru: să-i amintească soţiei că ea este cea mai importantă în viaţă lui. Atunci când ea reuşeşte ceva frumos – îl sprijină la ceva, pregăteşte ceva gustos, reuşeşte în carieră - trebuie apreciată. Toţi ştim că femeia iubeşte cu urechile, dar ea trebuie să se simtă şi utilă. Până nu demult, nu făceam complimente. Recent am înţeles că Victoria are rezultate graţie aprecierilor mele. Şi eu la fel - pot primi menţiuni, pot susţine cu succes un doctorat,  dar cea mai înaltă apreciere este pentru mine cea dată de ea.

Acum un an şi ceva, când ea a împlinit 20 de ani, Igor i-a dăruit un “Mercedes” micuţ, argintiu, delicat. Şi ea, fericită (care femeie ar încerca altă stare?), a mers la cumpărături cu baloanele agăţate de maşină. Tocmai îl născuse pe Dragoş şi scăpase de o terifiantă depresie prenatală…

Victoria: Cu apariţia lui Dragoş, am descoperit în mine calităţi pe care nu le intuiam. Copilul ne-a schimbat viaţa. Ne-a adăugat emoţie, teamă pentru acest cineva micuţ,  care ne-a luat câte o bucăţică din noi şi care a ajuns Nr.1 în topul priorităţilor noastre. Recent am realizat că în baie a apărut a treia periuţă de dinţi. Un colţişor din inima mea tânjeşte în permanenţă după el, indiferent că sunt la o întâlnire de afaceri sau fac shopping. Mă pornesc după cosmetice şi ajung să cheltui banii pe jucării de pluş.  Am învăţat să iubim altfel, în universul copilului nostru, al hrănitului noaptea, al colicilor, al durerilor de dinţi, al mâncării aruncate pe jos. Şi oricum, micile disconforturi create de Dragoş, sunt pentru noi mai preţioase decât toate cinele romantice şi distracţiile cu amicii. Am încercat o senzaţie aproape divină  la alăptat, la primul pas, primul „tati”, după care a urmat o perioadă de „mami” care l-a făcut pe Igor puţin gelos. Am aflat destul de repede ce înseamnă spălat, călcat, gătit, nesomn, adică tot ce însemnă viaţă de femeie matură. Şi, straniu, nu regret. Avem o viaţă mai puţin simplă, dar plină.

Igor: Dacă Dragoş face năstruşnicii şi eu îl probozesc, Victoria  mă sprijină, chiar dacă ii este milă de el. Astfel el înţelege că tatăl său are dreptate. Şi mai e ceva. Nu cred că copiii trebuie bătuţi, ca să nu li se creeze o impresie greşită despre noţiunea de putere.

Victoria: Nu am ajuns să ne trădăm, dar dacă s-ar întâmpla, nu ar mai fi loc pentru reparaţii şi reconstrucţii.

Igor: Dacă femeia nu se simte în siguranţă, ea pleacă. Şi are tot dreptul. Eu sunt responsabil de starea confortabilă de siguranţă a Victoriei. Bărbatul nu trebuie doar să conducă, ci să-şi asume şi obligaţii.
 
Victoria: La noi e totul simplu. Preţuim ce avem şi ne respectăm unul pe celălalt.

Igor: Dacă se întâmplă să ne certăm, o las pe Victoria să-şi expună pretenţiile şi dacă situaţia poate fi soluţionată, aplic toate tacticele mele de James Bond. Dacă situaţia e prea încordată, schimb subiectul. Dacă nici asta nu ajută, mă retrag la vilă. Dar dacă într-o familie nu există certuri, ceva scârţâie, înseamnă că celor doi nu le pasă unul de altul, iar o ceartă poate descurca nişte noduri în comunicare.

Victoria şi Igor au o mulţime de reguli şi reţete ale fericirii în doi. Ei ştiu care sunt motivele stupide care distrug ceea ce creează doi oameni care se iubesc şi la fel de bine ştiu pentru ce merită să iubeşti omul de lângă tine. În biblioteca lor, pe lângă cărţile de marketing şi drept, şi-au găsit loc cărţile care definesc fericirea în cuplu şi cele cu poveşti pentru copii. Aşa sunt ei. Doi tineri care ştiu şi să se distreze, dar şi să ne dea adevărate lecţii de viaţă şi de iubire. Şi de frumos.  

Rodica Ciorănică