Doina Sulac. “Ice, Ice, Baby”

Textele de la rubrica „Dezgolite frumos” nu au fost prioritare niciodată pentru autorii bărbaţi de la „VIP magazin”. Acum, însă, ideea de a îmbina frumuseţea naturală a protagonistei rubricii, Doiniţa Sulac, recunoscută pentru caracterul său pronunţat de la o vârstă la care alte fetiţe împachetează frumos rochiile păpuşii Barbie, cu albul gheţii patinoarului „Ice Bravo”, semăna a provocare. Nu de alta, dar nu puteam rata momentul în care una dintre cele mai atrăgătoare, dar şi controversate vedete ale scenei basarabene, îmbrăca tricoul vedetei NHL, Serghei Fiodorov, de la „Detroit Red Wings”. Apoi, şi-a spus cuvântul interesul strict profesional de a vedea ce se ascunde în sufletul unui om care poartă povara gloriei paterne şi despre care s-au vorbit destule, chiar dacă abia a depăşit vârsta majoratului. În plus, le-am făcut hatârul şi celor care ne tot întrebau de ce nu apare Doina în paginile revistei noastre. Şi credem că felul în care a făcut-o a meritat lunga aşteptare.

Regina gheţii

După ce au fost puse la punct toate detaliile şedinţei cu administraţia patinoarului, echipa „VIP magazin” s-a văzut aproape de miezul nopţii la „locul faptei” – mai devreme nu se putea. Am rămas surprinşi că la ora la care cluburile de noapte muncesc din greu, pe oglinda gheţii de la „Ice Bravo” n-aveai unde să arunci un ac. Dar, în scurt timp, imensitatea albă s-a golit şi toată lumea s-a apucat de treabă: Roman Canţîr, chiar de ziua lui de naştere, era în plină desfăşurare de „forţe” fotografice, iar stilistul Eugen Reabenchi se agita alegând cele necesare din grămada compusă din tot felul de lenjerie mai mult sau mai puţin intimă şi echipament de hochei, pentru a-i asigura protagonistei o imagine „beton”. În peisaj a apărut şi un nene venit tocmai din „state”, recomandat de către administrator drept specialist din NHL, tăbârcind o geantă burduşită cu echipament de portar, din care a fost aleasă doar crosa.

Doina şi-a amintit de timpurile când s-a conformat dorinţei tatălui său de a face  patinaj artistic, aşa că lunecarea sa graţioasă pe gheaţă a fost apreciată la superlativ  de către Saşa, un tânăr hocheist rugat de către administraţie să ne ajute. Acesta şi-a luat inima în dinţi şi i-a spus că-i al naibii de frumoasă, orbit, probabil, şi de machiajul „stelar” al patinatoarei.

Şedinţa foto va rămâne drept cea mai tare experienţă „profesională” deopotrivă în memoria Doinei şi a noastră. Dar mai ales a Doinei, care a ţinut piept frigului în pofida vestimentaţiei sumare şi poziţiilor de pozare, paralele cu suprafaţa gheţii. Şi uite aşa am făcut câteva şedinţe până aproape de dimineaţă: 10-20 de minute de lucru după care Doina nici nu putea vorbi, dar în timpul căror se supunea fotografului fără crâcnire, alternate cu pauze de recuperare. Saşa, dominat de la început de emoţiile băiatului ruşinos, s-a făcut că nu are treabă cu cele petrecute pe gheaţă şi s-a retras în colţul opus al terenului, împreună cu crosa şi pucul, pentru ca până la sfârşitul şedinţei să nu reziste ispitei de a-şi suna prietenul. L-a trezit din somn ca să-i spună ce fraier e că a ratat o asemenea privelişte. Până la urmă, Doina a scăpat de calvarul criogeniei. Noi, cei încotoşmănaţi, o priveam cu compasiune, dar şi cu admiraţie pentru că a avut puterea să înfrunte frigul şi nesomnul. Fiecare dintre noi şi-a amintit involuntar maxima „Arta cere sacrificii”. Şi ce sacrificii…

Bărbaţii Doinei Sulac

Fire contradictorie, naivă şi matură concomitent – e destul de complicat s-o defineşti pe Doiniţa Sulac chiar după ce o cunoşti îndeaproape. Despre ce poţi vorbi cu eroina rubricii „Dezgolite frumos”? Despre bărbaţi şi despre viaţă, care tot de bărbaţi e legată – creaţia şi planurile de viitor ale interpretei care cântă în stil etno-pop vor fi studiate de alţi cronicari.

Intrată destul de devreme în „albia vieţii”, s-a confruntat, la cei 19 ani ai săi, cu situaţii de care alţii dau cu mult mai târziu: căsătorită la nici 17 ani, a şi „reuşit” să  divorţeze acum un an, chiar dacă încă nu are la mână „cartea de despărţenie” şi nu ştie când va face formalităţile de rigoare. Nu poartă pică fostului soţ şi îl respectă ca pe tatăl copilului său (spre deosebire de alte dive ale scenei noastre care apar regulat în presă şi pe „sticlă” cu declaraţii despre cât de bătăuş şi de beţiv era ex-ul; n.r.). N-a fost să fie şi atât. Nu poate spune că nu a avut parte de dragoste faţă de el, dar nu chiar într-atât încât să se căsătorească fără să atingă majoratul – la mijloc a fost copilul! Dorea foarte mult să-l păstreze, mai ales că fusese atenţionată de către medici că, după un eventual avort, nu ar mai fi putut procrea. Nu regretă cele întâmplate şi încearcă să se conformeze situaţiei – are o cruce de purtat şi se descurcă aşa cum poate.

Pentru Doina, bărbatul şi artistul-etalon este chiar părintele său – de aici şi pretenţiile exagerate faţă de potenţialii cuceritori ai inimii sale. Nici nu îi compară pe actualii artişti cu Nicolae Sulac: de fiecare dată când urca pe scenă, avea o ţinută haiduceasă, chiar şi când dădea şugubăţ din cap şi fixa cu privirea câte o femeie din sală de uita, biata, şi de soţul de alături. Din păcate, nu prea vede printre actualii „cavaleri ai scenei” pe cineva care ar avea ţinuta şi prestaţia lui Nicolae Sulac. În general, puţini reprezentanţi ai sexului zis puternic sunt pe placul Doiniţei: prietenii ei zic că îi plac bărbaţii „de epocă”, pe care doar prin filme îi vezi – distinşi, manieraţi, eleganţi, înalţi. La bărbaţi, preferă stilul clasic, în nici un caz unul sport, iar „nenea” însuşi trebuie să fie niţel dur – cei care colecţionează jucării de pluş nu au ce căuta în vizorul ei. Îi displac bărbaţii care stau la picioarele ei şi-i dau zor cu elogiile. Un reproş sau un neajuns remarcat la momentul potrivit ar face-o să crească, deşi recunoaşte că duri moderaţi, pe care ar putea să-i modeleze conform propriului plac, sunt foarte puţini. Aşadar, duri moderaţi din toate ţările – uniţi-vă!